În anii ’20, Constanța (cu a sa Mamaia) era supranumită „perla Mării Negre”, fiind localitatea dobrogeană care atrăgea anual mii de turiști din întreaga țară. Nu era însă singura atracție turistică de pe litoral. Proprietățile curative ale lacului Techirghiol începuseră deja să atragă, de ani buni, vilegiaturiștii dornici să încerce celebrul nămol din lacul vărgat.
După Primul Război Mondial, turismul din jurul Techirghiolului se dezvoltă și mai mult. Există două localități ce își împart același nume. Prima este Tekirghiol – Movilă, viitoare Carmen Sylva (din anul 1929) și apoi Eforie Sud (din anul 1962). Cea de-a doua localitate este așa-numitul Tekirghiol-Sat, Techirghiolul istoric, atestat ca așezare încă din Evul Mediu, din secolul al XVI-lea, din vremea sultanului Soliman Magnificul. La jumătatea anilor ’20 (1924-1925), Tekirghiol-Sat era o comună care avea în componență două sate, Tekirghiol și Musurat (Movilița).
Tekirghiol era o localitate balneară (oficial va deveni stațiune în anul 1928), deja celebră în țară și chiar în străinătate. Personalități marcante ale culturii și istoriei României se îndrăgostesc de pitoreasca așezare și își cumpără terenuri și vile în zonă sau, pur și simplu, își petrec toate vacanțele în vile închiriate. Vorbim despre Mihail Kogălniceanu, Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu sau Mircea Eliade. Actorul Constantin Tănase va ridica aici Vila Scena și Sanatoriul pentru Artiști și se va autoproclama „conte de Techirghiol”.
Ghidul turistic din 1924, „Constanța și Tekirghiolul” ne oferă informații extrem de prețioase despre turismul de pe malul lacului vărgat și despre amploarea acestuia. Sezonul la Tekirghiol-Sat începea la 15 mai și se încheia la 1 octombrie. Exista o perioadă de vârf, din 15 iunie până pe 15 august, când prețurile atingeau pragul maxim. Nu exista încă un hotel de dimensiunile celui de la Băile Movilă (Tekirghiol-Movilă), ridicat de Movilă, însă funcționau deja numeroase hoteluri și vile împărțite pe categorii, pentru toate gusturile și buzunarele.
Și în urmă cu un secol, turiștii veneau la Tekirghiol pentru nămolul sapropelic recomandat de medici și considerat eficient în tratarea a numeroase afecțiuni. Se făceau băi de nămol, băi sărate (calde și reci) și de soare, așa-numita helioterapie. Multe stabilimente de băi și vile aparțineau Societății de Stat Tekirghiol Sat, cum erau Vila Păpușica (situată în centrul localității, înconjurată de parc), Speranța (cu băi în curte), Alexandrina, Maria sau Adela (unde erau și birourile societății). Privații se lăudau cu hoteluri precum Cernat – Cretzu, Vornicu, Vidrighin etc.
În centrul localității funcționa un birou de informații. În fiecare dimineață, în două locații (unul dintre ele fiind în fața Vilei Păpușica), fanfara Regimentului 89 Infanterie interpreta muzică militară, pentru a-i destinde pe turiști. Pentru a ajunge la Tekirghiol-Sat trebuia să scoți din buzunar 250 de lei, dacă veneai cu trăsura de la Constanța, sau 50 de lei, dacă alegeai să călătorești cu autobuzul. În Tekirghiol existau patru stații de autobuz: la Vidrighin, la Primărie, la Zori de Zi și la Vila Georgian.
Tarifele unei băi cu nămol erau mai ieftine la stabilimentele de stat, adică 60 de lei inclusiv „lengeria”, după cum era consemnat în epocă. O „bae caldă cu nămol” ajungea la 90 lei, cu tot cu „lengerie”.
Locațiile de cazare erau împărțite pe patru categorii. La categoria lux se regăseau Vilele Păpușica și Speranța, la cat. I vilele – Alexandrina, Adela, Maria, Crețu Cernat, Pițigoiu, Lucia, Vidrighin, Sănătatea etc. La categoria a II-a regăsim vile precum G. Sarry, Pax, Zori de Zi, Maior Ceaușescu, Theiler, Trei Frați etc. Existau, de asemenea, o sumedenie de vile de ultimă categorie a căror enumerare nu își găsește însă, acum, rostul. În perioada de vârf a sezonului o cameră cu 2 paturi ajungea la 220 lei – la lux, 180 lei – cls. I; 140 lei – cls.II și 100 lei – cls. III.
Stațiunea dispunea de farmacii, de oficiu poștal, telefonic și telegrafic, precum și de numeroase restaurante, în care turistul putea găsi o varietate de produse și de specialități. Celebru era restaurantul Zori de Zi, iar amatorii de dulciuri nu puteau rata cofetăria de la Villa Adela.
Tarifele restaurantelor variau și ele în funcție de categorie. Un pahar de lapte costa între 3 și 5 lei, 2 ouă fierte între 6 și 7 lei, o supă între 8 și 10 lei, mâncărurile gătite de la 14 la 16 lei, iar fripturile de la 14 la 22 lei. Regulamentele impuse de stat erau stricte, comercianții nu aveau voie să depășească prețurile maximale acceptate de autorități.
Aceasta era situația turismului din Techirghiol la jumătatea anilor ’20. Localitatea va continua să se dezvolte și va deveni oficial stațiune balneoclimaterică în 1928. În 1930 existau 23 de hoteluri, 318 vile și un sanatoriu. În 1931 este construit și Monumentul Eroilor, emblematic pentru actualul oraș, ridicat în cinstea celor 176 de eroi, fii ai localității, căzuți în luptă în timpul Primului Război Mondial.
𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢 –𝐂𝐨𝐦𝐩𝐚𝐧𝐢𝐚 𝐅𝐫𝐚𝐬𝐬𝐢𝐧𝐞𝐭 – 𝐒𝐞𝐫𝐯𝐢𝐜𝐢𝐮 𝐫𝐞𝐠𝐮𝐥𝐚𝐭 𝐝𝐞 𝐧𝐚𝐯𝐢𝐠𝐚𝐭̗𝐢𝐞 𝐥𝐚 𝐟𝐢𝐞𝐜𝐚𝐫𝐞 𝟏𝟓 𝐳𝐢𝐥𝐞 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐌𝐚𝐫𝐬𝐢𝐥𝐢𝐚 𝐬̗𝐢 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚. 𝐀𝐠𝐞𝐧𝐭̗𝐢𝐚 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚, 𝐒𝐭𝐫. 𝐆 𝐂𝐚𝐧𝐭𝐚𝐜𝐮𝐳𝐢𝐧𝐨 𝐧𝐨 𝟐𝟎. 𝐑𝐞𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭𝐚𝐧𝐭 – 𝐉𝐞𝐚𝐧 𝐌𝐚𝐯𝐫𝐨𝐜𝐡𝐞𝐟𝐚𝐥𝐨 (𝟏𝟗𝟐𝟒)
Sursă foto: Florentina Bozîntan
