Pe 21 iunie 2026, la ora 11:24, România va marca solstițiul de vară, evenimentul astronomic ce anunță oficial debutul sezonului estival în emisfera nordică. Această zi va fi cea mai lungă din an, iar noaptea va fi cea mai scurtă, Soarele atingând cea mai înaltă poziție pe bolta cerească. După acest moment, durata zilelor va începe să scadă treptat, în timp ce nopțile se vor prelungi, până la solstițiul de iarnă din 21 decembrie.
Fenomenul solstițiului de vară, care are loc anual în jurul datei de 21 iunie, a jucat un rol semnificativ în culturile de-a lungul timpului. A fost adesea asociat cu simboluri ale luminii, prosperității și reînnoirii, fiind celebrat prin diverse ceremonii menite să marcheze apogeul energiei solare și începutul unei perioade fertile.
În România, solstițiul de vară din 2026 va aduce aproximativ 15 ore și 32 de minute de lumină naturală. Aceasta reprezintă perioada maximă a intervalului dintre răsărit și apus pentru anul respectiv. Soarele va atinge cea mai mare altitudine pe cer pentru latitudinile țării, ridicându-se la circa 67°52′ deasupra orizontului, ceea ce explică intensitatea mai mare a radiației solare specifice începutului verii astronomice.
Termenul „solstițiu” provine din latinescul „solstitium”, ce înseamnă „Soarele stă”. Denumirea reflectă percepția că astrul pare să își încetinească mișcarea aparentă pe bolta cerească înainte de a-și schimba direcția. Acest fenomen este determinat de mișcările Pământului și de înclinația axei sale terestre de 66°33′ față de planul orbitei, care influențează distribuția radiației solare și alternanța anotimpurilor.
La latitudini mai înalte, efectele solstițiului de vară sunt mai pronunțate, putând genera fenomenul de „nopți albe”, când cerul rămâne luminat pe parcursul întregii nopți. Solstițiul de vară marchează momentul în care longitudinea astronomică a Soarelui atinge 90°, fiind punctul cel mai nordic de pe ecliptică, deasupra Tropicului Racului.
Din punct de vedere astronomic, solstițiul de vară este momentul în care axa de rotație a Pământului este înclinată cel mai mult spre Soare în emisfera nordică. Această înclinație, combinată cu revoluția Pământului în jurul Soarelui, determină variațiile sezoniere ale duratei zilei și nopții de-a lungul anului.
