Pe data de 𝟏 𝐢𝐮𝐥𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟎𝟕, ziarul „Dobrogea Jună” a publicat articolul „O excursiune” și în care era prezentată vizita făcută la Constanța, timp de o săptămână, de către elevii Liceului Anastasie Bașotă din localitatea Pomîrla, Dorohoi (astăzi în județul Botoșani). Liceeni moldoveni și profesorii lor însoțitori au vizitat diverse obiective cultural-istorice din Dobrogea și bineînțeles, urbea lui Ovidiu, fiind încântați de nenumăratele vestigii întâlnite. Bucuria călătoriei a fost cu atât mai mare cu cât elevii erau prima serie a liceului moldovean care reușea să facă o excursie în afara regiunii natale, deși liceul din Pomârla mai avusese înaintea lor alte 30 de generații de absolvenți. În ultima zi a excursiei, grupul s-a reunit în Piața Independenței, chiar în fața statuii lui Publius Ovidius Naso, acolo unde unul dintre profesorii moldoveni, Hristian Țapu, a ținut o frumoasă și emoționantă prezentare. Redăm câteva fragmente din discursul său patriotic, așa cum a fost publicat în Dobrogea Jună:
“…Veniți de departe, din locul unde Prutul își dă mâna aproape cu Siretul, de la hotarele frumoasei și încântătoarei Bucovine. Și ați cutreierat până aci juma din mica-ne țărișoară și ați văzut cât este de frumoasă și de mândră… și ați văzut orașe mari și frumoase, capitale de județe și două porturi mari la Dunăre… Și ați ajuns și în Pământul Făgăduinței (n.a. Dobrogea). Îl numesc al Făgăduinței, cu drept cuvânt, pentru că aci Traian a făgăduit să pună capăt răsboaielor de cucerire a Daciei și s-a ținut de cuvânt marele împărat. Monumentul de la Adam-Klisi, de 2000 de ani ne stă mărturie nepieritoare de victoria armelor romane, aici, în Dobrogea. Pământul marelui Mircea, Traianul modern – Carol I, îl botează cu sângele eroilor români. Din undele înroșite ale bătrânului Istru iese, ca din poveste, uriașul balaur, Podul Carol I, balaur cu solzi de fier, cu picioarele și ghearele de stâncă, cu limbile, capul și hăripele de oțel… Este minunea minunilor de construcție… Constanța, marele port al țării noastre la mare, mic îl vedeți azi ca oraș, dar mare va fi într-o zi de mâine. Aci, lângă malul mărei… se ridică tristă și gânditoare, figura îndumnezeiată a lui Ovidiu, chezășia în veci neclintită despre latinitatea noastră. V-a fost dat vouă, iubiți elevi, singurii din atâtea generații tinere, să auziți ultimele suspine ale nemuritorului Ovidiu… aci, la fața locului, ați avut norocul să îi vedeți chipul rece, în bronz topit… Să trăiți elevi studioși…Și prin glasul poetului-profet Ovidiu vă zic: Vivant profesores, itemque discipuli. Vivat crescut floreant.Vivat inventus Rumanica, semper rediviva!”
Călătoria tinerilor liceeni din Pomîrla s-a încheiat însă amintirea celor văzute în Dobrogea i-a însoțit în suflet întreaga viață, înfrumusețându-le viața. Le-au rămas pentru totdeauna în minte și în simțiri țărmul pontic, românesc și latin, Podul care a unit țara, monumentul de la Adamclisi și statuia geniului poetic, Ovidiu…
𝑹𝒆𝒄𝒍𝒂𝒎𝒂 𝒛𝒊𝒍𝒆𝒊 – 𝑫𝒐𝒄𝒕𝒐𝒓𝒖𝒍 𝑭𝒓𝒂𝒏𝒈𝒐𝒑𝒐𝒍, 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝑭𝒂𝒄𝒖𝒍𝒕𝒂𝒕𝒆𝒂 𝒅𝒊𝒏 𝑷𝒂𝒓𝒊𝒔. 𝑺𝒑𝒆𝒄𝒊𝒂𝒍𝒊𝒔𝒕 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒃𝒐𝒂𝒍𝒆 𝒅𝒆 𝒈𝒂̂𝒕, 𝒏𝒂𝒔, 𝒖𝒓𝒆𝒄𝒉𝒊 𝒔̗𝒊 𝒄𝒂̆𝒊 𝒖𝒓𝒊𝒏𝒂𝒓𝒆. 𝑪𝒐𝒏𝒔𝒖𝒍𝒕𝒂𝒕̗𝒊𝒖𝒏𝒊 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝒐𝒓𝒆𝒍𝒆 2-5 𝒑.𝒎. 𝑪𝒐𝒏𝒔𝒕𝒂𝒏𝒕̗𝒂, 𝒔𝒕𝒓. 𝑪𝒂𝒓𝒐𝒍 𝑰 𝒏𝒓.108. (𝒛𝒊𝒂𝒓𝒖𝒍 𝑫𝒐𝒃𝒓𝒐𝒈𝒆𝒂 𝑱𝒖𝒏𝒂̆, 1907)
