Muzeul de Artă Constanța deschide vineri, 2 octombrie 2026, ora 14.00, expoziția lui Alexandru Potecă, Memory of a Landscape, curatoriată de Eduard Andrei. Expoziția reunește peste 50 de lucrări, reprezentând o încununare a carierei artistului. Deși are o formație de sculptor, Alexandru Potecă a optat pentru a expune doar lucrări de pictură în tehnică mixtă și colaj, sau intervenții pe fotografii alb-negru.
,,Ciclul dominant Memoria unui peisaj cuprinde, din punct de vedere tematic și tehnic, trei subserii. La acestea se adaugă ciclul mai restrâns Orașul încercuit. O primă subserie include lucrări executate în tehnică mixtă pe pânză, artistul folosind pigment mat de frescă negru, roșu și albastru, argilă crăpată, elemente vegetale uscate și mici volume paralelipipedice colate, foiță de aur (și, uneori, de argint). Formația de sculptor sus-amintită este trădată de tendința de a ieși din bidimensionalitatea pânzei prin elementele
reliefate de colaj, tinzând către tridimensional. Totodată, se simte dorința artistului de a explora materialitatea lutului – folosit din cele mai vechi timpuri pentru modelaj și adesea de către sculptori pentru a realiza machetele unor viitoare lucrări în material definitiv – și de a-i exploata textura cu cracluri spontane, dar rezultate prin uscare controlată. În general, lucrările sunt structurate minimalist, în compoziții cu două registre principale:
-cel inferior / pământesc, redat prin pasta de culoare mată și întunecată, și -cel superior / celest, strălucitor și luminos datorită foiței de aur. Linia de contur care delimitează registrele este fie o sinusoidă aproape simetrică, precum coama unui deal, fie o linie frântă într-o succesiune de unghiuri drepte, care sugerează contururile nediferențiate ale unor clădiri de blocuri urbane contemporane sau crenelurile unei cetăți medievale.
Alteori, mai rar, artistul caută o compoziție acuzat asimetrică, în care zona de auriu se întâlnește cu cea de negru mat de-a lungul unui contur neregulat, ca într-un fragment de hartă care juxtapune pământul și apa. Aurul și negrul creează contrastul maxim între lumină și întuneric, speculat subtil de artist. În registrul terestru apare uneori un motiv sferic format din cercuri aurii concentrice, cu intensități gradate ale luminozității, sau ovoidal, sugerând coroana unui arbore, o picătură uriașă de ploaie, o lacrimă, o sămânță ce urmează să germineze, ca proiecție a viitorului, un astru sau ochiul atoatevăzător al Divinității.
Lucrările evocă, pe rând, peisaje naturale și zone urbane industriale, devastate de războaie – reale sau pur imaginare. Frumusețea structurilor naturale (flori, pământ) se opune sentimentului de teamă în fața catastrofei apocaliptice, conotată printr-un fel de „lavă” vulcanică neagră, care acoperă – total sau parțial – imaginea.
Celelalte două subserii din ciclul Memoria unui peisaj sunt intervenții ale artistului pe fotografii alb-negru: într-una dintre ele, apelează la arsenalul deja menționat (foiță de aur sau de argint, argilă crăpată, culoare mată de frescă), la care se adaugă acum fragmente de mileuri brodate, ca simboluri ale decorației domestice standardizate din anii 1980, toate aplicate peste printuri vintage cu vederi aeriene ale realizărilor socialismului (Circul Foamei / Piața Delfinul din cartierul Pantelimon, București; Palatul Pionierilor și Șoimilor Patriei, azi Palatul Național al Copiilor de lângă Parcul Tineretului; Sistemul Hidroenergetic și de Navigație Porțile de Fier I, de la Drobeta Turnu-Severin; Ecluza de la Cernavodă; Canalul Dunăre-Marea Neagră etc.), care au funcționat ca panouri de propagandă în epocă; în cealaltă subserie, artistul intervine – cu materiale de același tip, dar mai ales cu foiță de hârtie extrem de subțire, translucidă, care obturează imaginile inițiale prin repetate suprapuneri – asupra unor fotografii cu interioare de locuințe la bloc
generice, cam din aceeași perioadă, în care pot fi recunoscute fragmentar: un birou cu computer, tastatură și imprimantă, pahare, teancuri de hârtii, ustensile de bucătărie din inox, o bicicletă, blocurile învecinate văzute printr-o fereastră, o bicicletă.
În conexiune cu ciclul Memoria unui peisaj, artistul l-a dezvoltat pe acela al Orașului încercuit / Surrounded City, începând din perioada pandemiei, când
constrângerile legale au limitat întâlnirile fizice, iar cele interne au condus la autoizolare.
În acest ciclu, orașele par depopulate. Singurele prezențe umane se regăsesc într-o lucrare cu câteva fotografii – o figură întreagă și patru portrete –, realizate prin procedeul cianotipiei. Neclare și desprinse parcă dintr-un vechi televizor alb-negru, acestea sunt disparate, dar situate în „interiorul orașului” și conectate prin două linii roșii, care pe alocuri se dilată și fuzionează, așa cum în viață hazardul poate conduce la întâlniri neașteptate, dar decisive. O altă lucrare din același ciclu, în monocromie de roșu, alătură un pistol de jucărie și niște ciulini uscați, amintind dramele războiului și consecințele dezastruoase asupra ecosistemelor.
Expoziția lui Alexandru Potecă activează resorturile cele mai intime ale memoriei, cu nostalgie, dar și cu luciditate, abordând viața și moartea, posibilitatea renașterii din propria cenușă, războiul și pacea, lumina și întunericul, raportul dintre interior și exterior, dintre trecut, prezent și viitor, dintre sine și univers – așadar, marile teme ale umanității.”(Eduard Andrei, curator)
Alexandru Potecă (n. 1977, Zăvoaia de Brăila, jud. Brăila) este licențiat al
Universității Naționale de Arte din București (UNArte), secția Sculptură (2001), absolvind și studii aprofundate la aceeași universitate (2003). De asemenea, a obținut un master în artă la Art Institute of Visha-Bharati University, Shantiniketan – India (2005). A avut mai multe expoziții personale și a participat la expoziții de grup naționale și internaționale, între care: Golden Flat – Ultimul carnaval, Muzeul Țăranului Român, București (2010); Golden Flat @ Co, Muzeul Național de Artă Contemporană, București (2010-2011); I am Romanian, Ben-Gurion University of Nagev, Beer Sheva – Israel (2011); Lost and Found, Anaid Art Gallery, București (2011); Starea de excepție, Fort 13, Jilava, București (2011); From Waste to Art, Qala reserve, Baku – Azerbaidjan (2012); Proiect 1990 – Country Lovers, București (2013); Portas Abertas, Eugenio de Almeida Foundation, Evora – Portugalia (2013);
Transformation – Romanian sculpture 25 years after Revolution, Museum Beelden aan Zee, Haga – Olanda (2014); Semn și semnificatie, Galeria Rothenberg-Uzunov, Bucureşti (2016); International Friendship Painting Symposium, Kokrajhar – India (2018); Celula creativă, Biblioteca Națională a României, București (2021); In Us We Trust, Goethe Institut, Bucureşti (2021); La vie dans une valise, Galerie Macadam, Institut Culturel Roumain de Paris (2022); Oglindire.Simbol.Reflexie, Galeriile de Artă ale Academiei Române, București (2026). În prezent trăiește și lucrează la București.
