Semnal de alarmă din partea Asociației Tomis Antidrog Constanța
După 14 ani de activitate în prevenirea adicțiilor și în relația cu tinerii, spun răspicat: NU putem construi o școală mai sigură transformând-o într-un spațiu al suspiciunii și tratând fiecare copil ca pe un potențial infractor!
Domnilor guvernanți, înainte să vorbiți despre controale în ghiozdane și detectoare de metale în școli, răspundeți la o întrebare simplă: CE AȚI FĂCUT CONCRET PENTRU PREVENȚIE?
Câte programe naționale de prevenție funcționează constant în școli? Câți specialiști ajung periodic în fața elevilor? Câte ore sunt dedicate educației pentru sănătate, prevenirii consumului de droguri, alcoolului, fumatului, violenței și bullyingului? Câte resurse reale primesc părinții și profesorii pentru a recunoaște din timp semnele unui comportament de risc?
Nu putem să ignorăm ani la rând prevenția, iar apoi, când apar problemele, să venim cu măsuri de control și să pretindem că am rezolvat cauza!
Un detector de metale poate identifica un obiect. Nu poate identifica suferința unui copil, presiunea anturajului, dependența, abandonul emoțional sau violența care se ascunde în spatele unui comportament.
Un control poate descoperi un obiect interzis. Dar ce se întâmplă după? Cine intervine? Cine consiliază copilul? Cine lucrează cu familia? Cine previne repetarea situației?
Siguranța în școli este esențială. Niciun părinte nu trebuie să se teamă pentru copilul său atunci când îl trimite la școală. Iar acolo unde există amenințări concrete, autoritățile trebuie să intervină ferm, legal și proporțional. Dar măsurile de securitate nu pot înlocui educația, prevenția și intervenția timpurie.
Problema nu se rezolvă doar verificând ghiozdanele. Problema se rezolvă și înțelegând de ce un copil ajunge să poarte un obiect periculos, să consume substanțe, să agreseze sau să fie atras în comportamente de risc.
Și aici începe responsabilitatea adulților.
Responsabilitatea familiei, a școlii, a instituțiilor și a statului. Nu pentru a găsi un vinovat convenabil, ci pentru a opri problemele înainte ca ele să producă victime.
De 14 ani, Asociația Tomis Antidrog Constanța vorbește despre prevenție. Am atras atenția asupra riscurilor, am lucrat cu tineri și am susținut necesitatea implicării părinților, profesorilor și specialiștilor. Știm că prevenția nu produce rezultate peste noapte. Dar tocmai de aceea trebuie făcută permanent, nu doar invocată după fiecare incident grav.
DOMNILOR GUVERNANȚI, COPIII AU NEVOIE DE MAI MULT DECÂT CONTROL!
Au nevoie de psihologi școlari care să poată interveni. De specialiști în prevenție care să ajungă constant în clase. De programe educaționale adaptate vârstei. De sprijin pentru părinți. De profesori susținuți de instituții. De reguli clare, aplicate responsabil, și de intervenție rapidă atunci când există un pericol real.
Solicităm o strategie națională de prevenție, cu obiective măsurabile, finanțare, specialiști și evaluarea rezultatelor. Solicităm ca măsurile de securitate să fie fundamentate pe riscuri reale, pe dovezi și pe respectarea drepturilor copiilor, nu prezentate drept soluții universale pentru probleme complexe.
Nu mai mutați întreaga responsabilitate pe umerii copiilor! Un copil care greșește trebuie să răspundă potrivit vârstei și legii, dar trebuie și înțeles, educat și ajutat să nu repete greșeala. Iar adulții și instituțiile trebuie să-și asume partea lor de responsabilitate.
Este mult mai simplu să verifici un ghiozdan decât să construiești un program serios de prevenție. Este mai ușor să reacționezi după un incident decât să investești ani de zile în educație. Dar tocmai această muncă, mai puțin spectaculoasă și mai greu de măsurat pe termen scurt, poate face diferența.
O școală sigură nu este doar o școală în care cauți obiecte periculoase. Este o școală în care previi violența, identifici riscurile la timp și nu abandonezi niciun copil în fața problemelor sale.
Copiii nu trebuie priviți în bloc ca suspecți. Trebuie protejați, educați și responsabilizați. Iar statul trebuie să demonstreze că știe să prevină, nu doar să controleze.
Pentru că atunci când prevenția lipsește, întrebarea nu este doar ce ascunde copilul în ghiozdan.
Întrebarea este ce a lipsit din jurul lui până în momentul în care am ajuns să ne temem de ceea ce ar putea avea în el.
Drăgan George
Președinte – Asociația Tomis Antidrog Constanța
