Lecția de istorie! 𝟒 𝐦𝐚𝐫𝐭𝐢𝐞 – 𝐔𝐧 𝐚𝐣𝐮𝐭𝐨𝐫 𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚𝐫, 𝐮𝐧 𝐭𝐫𝐮𝐛𝐚𝐝𝐮𝐫 𝐥𝐨𝐜𝐚𝐥 𝐬̗𝐢 𝐨 𝐯𝐢𝐳𝐢𝐭𝐚̆ 𝐫𝐞𝐠𝐚𝐥𝐚̆

La sfârșitul 𝐥𝐮𝐧𝐢𝐢 𝐦𝐚𝐫𝐭𝐢𝐞, anul 1932, destinele orașului au fost conduse, temporar, de un reprezentant al comunității musulmane. Acesta era avocatul, politicianul și parlamentarul tătar 𝐒𝐞𝐥𝐢𝐦 𝐀𝐛𝐝𝐮𝐥𝐚𝐤𝐢𝐦 (nume românizat Abdulachim), născut în 1886 la Constanța și decedat aici pe 28 martie 1943. El a fost înainte de toate un patriot român, precum și un militant pentru cauza etnicilor turci și tătari.

În primăvara anului 1932, Abdulakim era ajutor de primar și, atunci când primarul Ion C. Teodorescu-Valahu a plecat la un congres la Paris, el i-a ținut locul. Acest eveniment este un excelent prilej pentru a onora memoria acestei personalități.

Provenit dintr-o familie cu venituri modeste, Abdulakim a avut în copilărie norocul de a beneficia de o bursă oferită de regele Carol I tinerilor cu potențial. A reușit astfel să urmeze Facultatea de Drept la București, după care a devenit avocat al Baroului Constanța. În perioada interbelică, el a fost președintele comunității musulmane din oraș și i-a reprezentat interesele în Parlamentul României. În 1929 a creat Fondul Cultural Musulman care îi purta numele și, prin intermediul acestuia, a reușit să ajute peste 200 de tineri elevi și studenți turci și tătari. S-a opus tendinței de emigrare în masă a musulmanilor din Dobrogea, considerând că această măsură ar reprezenta un adevărat pericol național. Mereu, la tribună, a afirmat că elementul musulman este strict indispensabil Dobrogei multietnice.

Selim Abdulakim a fost un adevărat patriot român, așa cum fusese și fratele său 𝐊𝐚𝐳𝐢𝐦 𝐀𝐛𝐝𝐮𝐥𝐚𝐤𝐢𝐦, sublocotenent în armata română, erou mort pe front în bătălia de la Mărășești, în 1917, în timpul Primului Război Mondial. Selim Abdulakim a decedat pe 28 martie 1943 și a fost înmormântat în Cimitirul Musulman al orașului.

***

În zilele de 𝟐𝟑 𝐬̗𝐢 𝟐𝟒 𝐦𝐚𝐫𝐭𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟐𝟕, Constanța primea vizita unei escadre maritime franceze, în baza relației de prietenie și de cooperare dintre Hexagon și statul român. La restaurantul Bristol, din Piața Independenței (Ovidiu), a avut loc un banchet oferit de către Primăria Municipiului (condusă pe atunci de Ion Bentoiu) oaspeților conduși de contraamiralul de Bouis. La sosirea sa la local, delegația străină a fost întâmpinată de acordurile imnului lor național, „La Marseillaise”, intonată de orchestra condusă de marele rapsod local, fiu al orașului, maestrul 𝐆𝐨𝐠𝐮 𝐁𝐨𝐭𝐞𝐚. Orchestra a intonat imediat și imnul național, „Trăiască Regele”, după care a continuat să cânte toată seara, încântând asistența.

Musafirii străini au fost apoi încântați de piesele interpretate la pian chiar de maestru, care era deja, la acea vreme, recunoscut pe plan internațional. Compozițiile sale, în general tangouri, se cântau în marile orașe ale Europei, la Paris, Londra, Berlin sau Moscova, dar ajunseseră și în Statele Unite și chiar în Australia (Melbourne).

Cea mai apreciată melodie pe aceste scene era Tango țigan. Alte titluri: „Sărutarea ce mi-ai dat”, „Ce te doare. Inimioară?”, „Dar ești la fel”, „Invitație la tango”, etc. În 1931, Gogu Botea a compus „Tanți Tango”, dedicat frumoasei craiovence Tanți Viișoreanu, care a câștigat în acel an Miss România. În același an 1931, compozitorul constănțean i-a dedicat melodia „Flori de Lămâiță” principesei Ileana (fiică a reginei Maria și soră a lui Carol al II-lea), cu ocazia căsătoriei ei cu arhiducele Anton de Austria. După un timp, cântărețul a primit o scrisoare cu următoarele rânduri: „𝐷𝑜𝑚𝑛𝑢𝑙𝑒, 𝐴.𝑆.𝑅. 𝑃𝑟𝑖𝑛𝑐𝑖𝑝𝑒𝑠𝑎 𝐼𝑙𝑒𝑎𝑛𝑎 𝑎 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑖𝑡 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑜𝑧𝑖𝑡̧𝑖𝑎 𝐷𝑣. „𝐹𝑙𝑜𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑙𝑎̆𝑚𝑎̂𝑖𝑡̧𝑎̆” 𝑠̧𝑖 𝑚𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑠𝑎̆𝑟𝑐𝑖𝑛𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑎 𝑣𝑎̆ 𝑚𝑢𝑙𝑡̧𝑢𝑚𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑓𝑟𝑢𝑚𝑜𝑎𝑠𝑎 𝑎𝑚𝑖𝑛𝑡𝑖𝑟𝑒. 𝑃𝑟𝑖𝑚𝑖𝑡̧𝑖 𝑣𝑎̆ 𝑟𝑜𝑔 𝐷-𝑙𝑒 𝑠𝑎𝑙𝑢𝑡𝑎̆𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑚𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑠𝑡𝑖𝑛𝑠𝑒. 𝐴𝑑𝑒𝑙𝑎 𝐶𝑎𝑛𝑡𝑒𝑚𝑖𝑟, 𝑆𝑖𝑛𝑎𝑖𝑎 20 𝑖𝑢𝑙𝑖𝑒 1931”. Gogu Botea a fost o personalitate culturală a urbei care merită și astăzi să fie recunoscută și onorată la adevărata sa valoare.

***

Pe 𝟐𝟒 𝐦𝐚𝐫𝐭𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟎𝟐, ziarul „Constanța” a publicat un articol referitor la vizita făcută cu o zi înainte, pe 23 martie, la Constanța, de o parte din membrii familiei refale a României. La ora 2 și jumătate după-amiaza, a ajuns în oraș regele Carol I, însoțit de principele moștenitor Ferdinand, de principesa Maria, micul prinț Carol (viitorul rege Carol al II-lea), de Friedrich de Hohenzolern (fratele lui Carol I) și de alte rude din Germania. Nu a fost o vizită oficială, întrucât familia regală se afla în doliu, regina Elisabeta lipsind ca urmare a decesului mamei sale.

Aflăm din ziarul „Constanța” următoarele: „𝑀𝑎̆𝑟𝑖𝑎 𝑆𝑎 𝑅𝑒𝑔𝑒𝑙𝑒, 𝑐𝑢 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑎𝑔𝑎 𝑠𝑢𝑖𝑡𝑎̆, 𝑎 𝑣𝑖𝑧𝑖𝑡𝑎𝑡 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑎̆𝑟𝑖𝑙𝑒 (𝑛.𝑛. 𝑑𝑒 𝑚𝑜𝑑𝑒𝑟𝑛𝑖𝑧𝑎𝑟𝑒) 𝑝𝑜𝑟𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑠̗𝑖 𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑎𝑙𝑒 𝑡𝑢𝑛𝑒𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖 (𝑛.𝑛. 𝑡𝑢𝑛𝑒𝑙𝑢𝑙 𝑃𝑎𝑙𝑎𝑠), 𝑝𝑎̂𝑛𝑎̆ 𝑙𝑎 𝑜𝑟𝑒𝑙𝑒 5 𝑝𝑚, 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑎𝑢 𝑝𝑙𝑒𝑐𝑎𝑡 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝐺𝑎𝑟𝑎 𝑂𝑟𝑎𝑠̗, 𝑝𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑡𝑜𝑡 𝑝𝑎𝑣𝑜𝑎𝑧𝑎𝑡, 𝑎𝑐𝑙𝑎𝑚𝑎𝑡 𝑝𝑟𝑒𝑡𝑢𝑑𝑖𝑛𝑑𝑒𝑛𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝑐𝑎̆𝑡𝑟𝑒 𝑚𝑢𝑙𝑡̗𝑖𝑚𝑒𝑎 𝑒𝑠̗𝑖𝑡𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑝𝑟𝑒𝑎𝑚𝑎̆𝑟𝑖𝑟𝑒𝑎 𝑖̂𝑛𝑎𝑙𝑡̗𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑜𝑎𝑠𝑝𝑒𝑡̗𝑖”.

𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢 – 𝐒𝐢𝐦𝐨𝐧 𝐀𝐥𝐩𝐞𝐫𝐢𝐧 & 𝐂𝐨, 𝐒𝐨𝐜𝐢𝐞𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐢̂𝐧 𝐜𝐨𝐦𝐚𝐧𝐝𝐢𝐭𝐚̆, 𝐁𝐮𝐥𝐞𝐯𝐚𝐫𝐝𝐮𝐥 𝐈𝐧𝐝𝐞𝐩𝐞𝐧𝐝𝐞𝐧𝐭̗𝐞𝐢 𝐧𝐫.𝟑. 𝐑𝐞𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭𝐚𝐧𝐭 𝐝𝐞𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭𝐚𝐫 𝐚𝐥 𝐅𝐚𝐛𝐫𝐢𝐜𝐞𝐢 𝐝𝐞 𝐁𝐞𝐫𝐞 𝐆𝐈𝐁 𝐁𝐮𝐜𝐮𝐫𝐞𝐬̗𝐭𝐢. 𝐅𝐚𝐛𝐫𝐢𝐜𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐋𝐢𝐪𝐮𝐞𝐫𝐮𝐫𝐢, 𝐂𝐨𝐠𝐧𝐞𝐚𝐜 𝐬̗𝐢 𝐝𝐢𝐟𝐞𝐫𝐢𝐭𝐞 𝐛𝐚̆𝐮𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐬𝐩𝐢𝐫𝐭𝐨𝐚𝐬𝐞. 𝐃𝐞𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭 𝐝𝐞 𝐬𝐩𝐢𝐫𝐭 𝐬̗𝐢 𝐭̗𝐮𝐢𝐜𝐚̆, 𝐜𝐚̂𝐭 𝐬̗𝐢 𝐚𝐜𝐢𝐝 𝐜𝐚𝐫𝐛𝐨𝐧𝐢𝐜 𝐢̂𝐧 𝐭𝐮𝐛𝐮𝐫𝐢 𝐦𝐚𝐫𝐢 𝐬̗𝐢 𝐦𝐢𝐜𝐢. (𝟏𝟗𝟐𝟒)

24 martie – Un ajutor de primar, un trubadur local și o vizită regală – MINAC