În aprilie 1925, jurnalistul Constantin N. Sarry, directorul ziarului „Dobrogea Jună”, a avut inițiativa creării unui supliment bilunar de literatură, care avea să apară timp de doi ani, până în aprilie 1927. Din comitetul de redacție făceau parte numeroase personalități al Constanței culturale, printre acestea numărându-se și scriitoarea 𝐇𝐨𝐫𝐭𝐞𝐧𝐬𝐢𝐚 𝐏𝐚𝐩𝐚𝐝𝐚𝐭-𝐁𝐞𝐧𝐠𝐞𝐬𝐜𝐮 (1876-1955). Ne-am propus ca în fila de calendar de astăzi să o prezentăm pe cea care ne-a lăsat lucrări deosebite precum romanele din Ciclul Halipilor („Fecioare Despletite”, „Concert din muzică de Bach”, „Drumul ascuns”, „Rădăcini și Străina”) sau „Femeia în fața Oglinzii”, „Romanță provincială” sau „Balaurul”. Se știe însă mai puțin faptul că scriitoarea a trăit timp de 12 ani la Constanța, între anii 1921-1933, perioadă în care a scris trei dintre cărțile sale („Fecioare despletite”, „Balaurul” și „Romanță Provincială”). Hortensia Papadat-Bengescu a ajuns în orașul lui Ovidius după ce soțul său, cu 16 ani mai în vârstă, magistratul Nicolae Papadat, a devenit consilier la Curtea de Apel Constanța.
Așa cum a consemnat Octavian Grigorescu în „Analele Dobrogei” (1995-1996), ea a locuit într-o casă din centru, pe strada Ion Bănescu nr. 8, o stradă cu copaci bătrâni, aflată în apropierea mării. A iubit Constanța, dovadă stând rânduri precum următoarele: „𝐴𝑚 𝑙𝑜𝑐𝑢𝑖𝑡 𝑎𝑝𝑜𝑖 𝑎𝑛𝑖 𝑚𝑢𝑙𝑡̗𝑖 𝑠̗𝑖 𝑏𝑢𝑛𝑖 𝑖̂𝑛 𝑜𝑟𝑎𝑠̗𝑢𝑙 𝐶𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡̗𝑎. 𝐴𝑝𝑟𝑜𝑎𝑝𝑒 𝑖̂𝑛 𝑓𝑖𝑒𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑧𝑖, 𝑙𝑎 𝑢𝑛 𝑐𝑒𝑎𝑠 𝑎𝑙 𝑒𝑖, 𝑚𝑎̆ 𝑝𝑢𝑟𝑡𝑎 𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑝𝑜𝑟𝑡, 𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑑𝑖𝑔 𝑠̗𝑖 𝑓𝑎𝑟, 𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑚𝑎𝑟𝑒, 𝑐𝑎 𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑢𝑛 𝑚𝑖𝑛𝑢𝑛𝑎𝑡 𝑜𝑓𝑖𝑐𝑖𝑢… 𝑐𝑒𝑟𝑢𝑙 𝑐𝑎̆𝑝𝑎̆𝑡𝑎 𝑜 𝑐𝑒𝑎𝑡̗𝑎̆ 𝑣𝑖𝑜𝑙𝑒𝑡𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑜 𝑛𝑢𝑎𝑛𝑡̗𝑎̆ 𝑢𝑛𝑖𝑐𝑎̆. 𝑉𝑎𝑝𝑜𝑎𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑐𝑎𝑙𝑚𝑒, 𝑠𝑖𝑔𝑢𝑟𝑒 𝑝𝑒 𝑑𝑒𝑠𝑡𝑖𝑛𝑢𝑙 𝑙𝑜𝑟, 𝑖𝑛𝑡𝑟𝑎𝑢 𝑠̗𝑖 𝑖𝑒𝑠̗𝑒𝑎𝑢 𝑑𝑖𝑛 𝑟𝑎𝑑𝑎̆”.
S-a implicat în viața literară a urbei, iar din cercul său de apropiați făceau parte poetul, publicistul și avocatul Ioan N. Roman (politician și fost primar), sonetistul Al. Gherghel, istoricul Oreste Tafrali, biograful Marin Ionescu-Dobrogianu sau pictorul Marius Bunescu.
La 15 mai 1925, în nr. 4 al revistei „Dobrogea literară” a scris articolul „Pentru Ovidiu”, cu ocazia sărbătoririi Bimileniului Ovidius. Feministă convinsă, ea a făcut parte la începutul anilor ’30, dintr-un cenaclu feminin, alături de Maria Dimitriu-Castano, Zoe Verbiceanu și Aida Vroni. În perioada petrecută la Constanța a colaborat cu ziarele „Marea Neagră” și „Plaiuri Dobrogene”.
Mulți istorici literari consideră că anii petrecuți la Constanța au contribuit decisiv la maturizarea sa ca scriitoare. A părăsit urbea în 1933, după pensionarea soțului, când familia s-a mutat la București. În urma sa au rămas amintirile unor constănțeni care au văzut-o dezinvoltă și energică pe străzile orașului, în magazinele sale sau în cinematografele de cartier.
𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢 – 𝐈̂𝐧𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐧𝐭̗𝐚𝐭̗𝐢 𝐋𝐚𝐦𝐚 𝐏𝐢𝐞𝐫𝐫𝐞, 𝐜𝐞𝐚 𝐦𝐚𝐢 𝐛𝐮𝐧𝐚̆ 𝐥𝐚𝐦𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐫𝐚𝐬. 𝐒𝐞 𝐠𝐚̆𝐬𝐞𝐬̗𝐭𝐞 𝐢̂𝐧 𝐩𝐞𝐫𝐦𝐚𝐧𝐞𝐧𝐭̗𝐚̆ 𝐥𝐚 𝐧𝐨𝐮𝐥 𝐌𝐚𝐠𝐚𝐳𝐢𝐧 𝐒𝐨𝐥𝐢𝐧𝐠𝐞𝐧, 𝐒𝐭𝐫. 𝐂𝐚𝐫𝐨𝐥 𝐧𝐨. 𝟓𝟏, 𝐯𝐢𝐬-𝐚-𝐯𝐢𝐬 𝐝𝐞 𝐏𝐨𝐬̗𝐭𝐚̆ (𝐃𝐚𝐜𝐢𝐚, 𝟏𝟗𝟐𝟓).
