Dintre toți zeii panteonului grecesc (Zeus, Apollo, Demeter, Hermes, Hera, Atena, Artemis, Afrodita etc.), niciunul nu a fost celebrat cu mai multă bucurie decât Dionysos, zeul vegetației, al vinului, al extazului și al fertilității. Acesta era extrem de popular și printre sciți și traci, aceștia din urmă adorându-l și sub formele proprii Sabazios sau Derzelas, în cazul geților. De altfel, legendele spun că din Tracia muntoasă zeul și-ar fi extins cultul în întreaga lume. Aici, în Munții Balcani, el obișnuia să își desfășoare celebrele și controversatele sale serbări cu nimfe și satiri. Este explicabil, așadar, de ce sărbătorile lui Dionysos au fost extrem de populare în Dobrogea antică, la festivitățile în cinstea acestui zeu participând nu doar grecii din cetăți, ci și alte neamuri ale acestor meleaguri.
Dovezile arheologice privind sărbătorile dionysiace din cetățile Pontului sunt numeroase (epigrafice, arheologice, numismatice). Din secolul V î.H. şi până în sec. III d.H. (romanii au preluat divinitatea sub forma lui Bacchus), au existat în paralel atât cultul tainic orgiastic (dedicat puţinilor iniţiaţi), cât şi cel public. Faima sa a dus la numeroase sărbători publice, desfășurate la Histria, Tomis și Callatis, la Olbia (în Ukraina, pe malul râului Bug), la Odessos (Varna) Messembria (Nessebar), Apollonia Pontica (Sozopol, Bulgaria).
Ştim astfel de Anthisteria (Anthisterii), Sărbătoarea Florilor, dedicată „naturii care renaşte şi a vinului fermentat în butoaie”, organizată în fiecare an, primăvara (luna anthesterion), în cetăţile de la malul Mării Negre. Erau evenimente compuse din procesiuni și libații aduse zeului, sacrificii de animale și alte ofrande, dar și din banchete, concursuri și, mai ales, reprezentări dramatice și de comedie.
Trei zile dura Anthesterionul în fiecare dintre cetățile pontice. Prima zi era aceea a ceremoniei de deschidere a butoaielor, unde se păstrase vinul ce urma să îi fie oferit zeului, ca ofrandă. A doua era Ziua Pocalelor, atunci când, după procesiunea solemnă de intrare a lui Dionysos în cetate, aveau loc numeroase banchete cu degustarea vinului nou (întreceri de băutură). Ultima zi era Sărbătoarea Marmitelor, numită așa după vasele de pământ pline cu legume fierte ce îi erau oferite Zeului. Această a treia zi era una cu caracter funebru, cu ritualuri legate de cultul morţilor, şi îl preamărea, în paralel, şi pe Hermes, sub forma acestuia de zeu „infernal” ce se îngrijea de sufletele celor trecuţi pe cealaltă lume.
Anthisteriile nu erau însă singurele sărbători dionysiace. Ştim astfel că la Olbia avea loc iarna Sărbătoarea Tescuitorilor, iar în alte oraşe, sărbători în cadrul cărora aveau loc concursuri între comici. Cei mai buni dintre aceştia erau aleşi să participe la cele mai mari ceremonii în cinstea Zeului, Marile Dionisii (tot primăvara – probabil în martie). Cu aceste ocazii se organizau spectacole de teatru la Tomis, la Histria (nu a fost identificat din păcate teatrul), la Callatis. Toate aceste sărbători publice nu aveau caracterul orgiastic al tradiţiei iniţiale, erau celebrări dedicate întregii comunităţi, pentru că Dionysos era în Dobrogea antică un zeu al tuturor…
𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢 – 𝐀𝐩𝐚 𝐦𝐢𝐧𝐞𝐫𝐚𝐥𝐚̆ 𝐏𝐡𝐨𝐧𝐢𝐱 𝐝𝐢𝐧 𝐁𝐮𝐳𝐢𝐚𝐬̗. 𝐂𝐮 𝐞𝐱𝐭𝐫𝐚𝐠𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐚𝐫𝐭𝐢𝐟𝐢𝐜𝐢𝐚𝐥𝐚̆ 𝐚 𝐟𝐞𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢. 𝐀𝐫𝐞 𝐮𝐧 𝐠𝐮𝐬𝐭 𝐚𝐜𝐫𝐢𝐬̗𝐨𝐫 𝐩𝐥𝐚̆𝐜𝐮𝐭 𝐬̗𝐢 𝐞𝐬𝐭𝐞, 𝐝𝐢𝐧 𝐜𝐚𝐮𝐳𝐚 𝐜𝐨𝐧𝐭̗𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐬𝐚̆𝐮 𝐛𝐨𝐠𝐚𝐭 𝐝𝐞 𝐚𝐜𝐢𝐝 𝐜𝐚𝐫𝐛𝐨𝐧𝐢𝐜, 𝐨 𝐚𝐩𝐚̆ 𝐦𝐢𝐧𝐞𝐫𝐚𝐥𝐚̆ 𝐫𝐚̆𝐜𝐨𝐫𝐢𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚̆ 𝐜𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞. 𝐃𝐞𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭 𝐩𝐞𝐫𝐦𝐚𝐧𝐞𝐧𝐭 𝐥𝐚 𝐟𝐢𝐫𝐦𝐚 𝐆𝐡𝐞𝐨𝐫𝐠𝐡𝐞 𝐒𝐭𝐞𝐭̗𝐜𝐮, 𝐒𝐭𝐫. 𝐔𝐧𝐢𝐫𝐞𝐢 𝐧𝐨.𝟗, 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚. (𝟏𝟗𝟐𝟕)
Sursă foto: Mozaic reprezentându-l pe Dionysos călărind o panteră. Pella, Grecia, cca. 400 î.Hr.
Sursa: Helen Miles Mosaics.
