Boala parodontală, cunoscută de pacienți sub denumirea de parodontoză, este o afecțiune inflamatorie care afectează țesuturile de susținere ale dinților: gingia, ligamentele dento-alveolare și osul.
Dr. Raluca Sofrone-Petre, de la Academia de Zâmbete, explică modul în care evoluează boala parodontală, care sunt factorii de risc și ce putem face pentru a preveni pierderea dinților.
Primul semn al bolii: gingivita
Primul stadiu al bolii parodontale este gingivita, inflamația gingiei cauzată de tartru. Aceasta se manifestă prin sângerări gingivale, roșeață, edem ușor al marginii gingivale, disconfort și miros neplăcut.
Tartrul reprezintă o acumulare de placă bacteriană, formată din resturi alimentare și bacterii. Aceasta se depune la nivelul marginii gingivale, se mineralizează și irită gingia, provocând inflamație.
Gingivita se poate vindeca complet. Netratată, aceasta evoluează către parodontită. Inflamația se extinde de la gingie către ligamentele dento-alveolare și osul alveolar.
Cum evoluează parodontita
În acest stadiu apar pungile parodontale, care reprezintă focare de infecție. Acestea distrug treptat osul și ligamentele care susțin dinții.
Pe măsură ce țesuturile de susținere sunt afectate, apare mobilitatea dentară și, în timp, pierderea dinților.
Evoluția parodontitei se poate opri, însă pierderea osoasă și recesiunea gingivală se pot vindeca parțial prin intervenții chirurgicale, precum augmentările osoase și grefele gingivale.
Prevenția, cel mai puțin costisitor tratament
Cel mai bun și mai puțin costisitor tratament este prevenirea bolii sau tratarea gingivitei, primul său stadiu.
Pacientul trebuie să meargă la fiecare șase luni la medicul stomatolog pentru un consult si o igienizare profesională.
După acest tratament, gingia ar trebui să nu mai sângereze o perioadă, iar inflamația, roșeața și mirosul neplăcut ar trebui să dispară. Dacă aceste simptome persistă, gingivita nu a fost eliminată complet.
Atunci când inflamația a evoluat către parodontită, scopul tratamentului este oprirea evoluției bolii.
Cu un tratament potrivit, o igienă corectă acasă și controale regulate la medicul stomatolog, afecțiunea poate fi ținută sub control. În funcție de stadiul în care se află pacientul atunci când ajunge la cabinet, se pot obține și îmbunătățiri.
Cum se stabilește diagnosticul
Diagnosticul se stabilește în urma unui consult în care medicul observă modificările apărute la nivelul țesuturilor parodontale.
În timpul consultației se măsoară adâncimea pungilor parodontale și se verifică gradul de mobilitate a dinților.
Medicul poate recomanda investigații radiologice, precum radiografii sau examinări CT, dar și analize de laborator.
Factorii de risc
Printre factorii care favorizează apariția și evoluția bolii parodontale se numără igiena precară, tartrul, lipsa controalelor regulate și a igienizărilor profesionale.
Un rol important îl au și anumite boli generale, precum diabetul, bolile cardiovasculare și dezechilibrele hormonale. Unele tratamente pentru hipertensiune sau epilepsie pot influența sănătatea gingiilor.
Fumatul, consumul de droguri, traumele ocluzale, bruxismul și malpozițiile dentare care îngreunează curățarea dinților reprezintă alți factori de risc.
Medicul și pacientul formează o echipă
Medicul și pacientul trebuie să formeze o echipă și să se completeze reciproc.
După încheierea tratamentului realizat în cabinet, pacientul trebuie să păstreze pe termen lung o igienă corectă și obiceiuri sănătoase.
Periajul trebuie efectuat de două ori pe zi, dimineața și seara, cu o periuță de duritate medie și o pastă de dinți cu fluor.
Dușul bucal completează periajul și ajută la curățarea eficientă a spațiilor interdentare. Se recomandă folosirea apei de gură și clătirea gurii cu apă după fiecare masă.
Consumul de dulciuri, sucuri îndulcite și gustări între mese trebuie limitat pentru a evita expunerea repetată a dinților la atacuri acide.
Controlul stomatologic trebuie realizat la fiecare șase luni sau ori de câte ori este nevoie.
Boala parodontală poate afecta întregul organism
Problemele cauzate de boala parodontală nu rămân la nivelul cavității orale, ci pot afecta întregul organism.
Bacteriile aflate la nivelul gingiei pot ajunge în circulația generală și reprezintă principala cauză a endocarditei, inflamația membranei care căptușește inima și valvele sale.
Aceste bacterii pot provoca infecții pulmonare, pot crește riscul de infecții generale în cazul pacienților cu diabet și pot cauza probleme digestive prin înghițire.
Studii recente prezintă boala parodontală și ca factor de risc pentru afecțiunile articulare.
Periajul realizat de două ori pe zi, folosirea dușului bucal și controlul stomatologic efectuat la fiecare șase luni contribuie la menținerea sănătății orale și generale și la creșterea calității vieții.
Informațiile medicale prezentate în acest articol aparțin dr. Raluca Sofrone-Petre, de la Academia de Zâmbete.
