Pe data de 𝟑𝟏 𝐦𝐚𝐫𝐭𝐢𝐞, în trei ani diferiți, au trecut în nemurire trei mari personalități. Contribuțiile lor deosebite au ajutat la dezvoltarea culturii constănțene și la buna înțelegere a elementelor inedite ce definesc spațiul dobrogean.
Primul portret de astăzi este cel al pictorului 𝐌𝐚𝐫𝐢𝐮𝐬 𝐁𝐮𝐧𝐞𝐬𝐜𝐮 (𝟏𝟖𝟖𝟏-𝟏𝟗𝟕𝟏), un artist oltean din Caracal, care a iubit cu pasiune Constanța, marea și țărmul dobrogean, evocându-le în numeroase creații ale sale. Născut cu un deosebit talent artistic, Bunescu a fost mai întâi doar un bun desenator tehnic, în slujba armatei, și din această postură a ajuns la Constanța în anul 1904. Aici l-a cunoscut însă pe pictorul și profesorul Dimitrie Hârlescu (1872-1932) care, impresionat de calitățile sale, l-a încurajat să meargă pe drumul penelului. După doi ani petrecuți la Constanța, Bunescu pleacă la Munchen, unde urmează cursurile Academiei Regale și unde învață secretele picturii de la eminentul profesor Herman Groeber. Deși, la început, tânărul artist este atras de impresionismul german, treptat ajunge să își creeze propriul stil și alege să picteze mai ales peisaje, natură statică și portrete. Îndrăgostit de mare el va evoca de-a lungul carierei țărmurile dobrogene, pictând peisaje din Cadrilater, de la Sulina și, bineînțeles, din Constanța. Golful Pescarilor (actualul port turistic Tomis), Faleza sau Portul Constanța sunt surprinse în pânzele sale, iar marea lui Bunescu impresionează prin culoarea albastru turcoaz, cu accente misterioase. O parte dintre aceste creații pot fi astăzi admirate în colecția permanentă a Muzeului de Artă Constanța.
Debutul său ca pictor a avut loc în 1911, la Salonul Oficial din București, unde a expus cinci dintre pânzele sale, iar apoi a avut și o primă expoziție personală, la librăria Minerva din București. A avut și o carieră administrativă în domeniul artei, fiind la conducerea Muzeului „Anastase Simu” și apoi la casa memorială a acestuia. În 1938 a primit Premiul Național de Pictură, iar în 1939-1940, două dintre tablourile sale au fost expuse la Expoziția Universală de la New York, alături de creațiile altor mari pictori români, precum Nicolae Grigorescu, Aman, Petrașcu, Izer, Palady, Shirato, Tonitza etc. În 1940 a primit și distincția Meritul Cultural în grad de cavaler, clasa I. În 1949 a preluat conducerea Pinacotecii Naționale a Muzeului de Artă al RPR, pentru ca după 1950 să se ocupe de amenajarea Galeriei Naționale de Artă. Prin picturile sale ce evocă urbea tomitană și frumusețile acesteia, Marius Bunescu își merită cu prisosință locul în selecta galerie a artiștilor care au contribuit la dezvoltarea culturii dobrogene.
Tot pe data de 31 martie, dar în anul 1998, a încetat din viață scriitorul, istoricul de artă și clasicistul 𝐌𝐢𝐡𝐚𝐢 𝐆𝐫𝐚𝐦𝐚𝐭𝐨𝐩𝐨𝐥 (𝟏𝟗𝟑𝟕-𝟏𝟗𝟗𝟖). Sibian prin naștere, acesta a urmat studiile Facultății de Filologie din București, Secția limbi clasice. A fost timp de doi ani (1961-1962) șef de Secție la Muzeul Regional de Arheologie din Constanța, apoi a devenit, la București, profesor universitar (dr. docent) la Institutul de Istoria Artei, traducător și angajat al Direcției Patrimoniului Național Cultural. A contribuit prin operele sale la promovarea și înțelegerea istoriei antice a Dobrogei, scriind numeroase articole, studii și cărți referitoare la antichitatea istro-pontică. Dintre cărțile sale enumerăm: 𝑀𝑜𝑖𝑟𝑎, 𝑚𝑦𝑡ℎ𝑜𝑠, 𝑑𝑟𝑎𝑚𝑎, 𝐴𝑟𝑡𝑎̆ 𝑠̗𝑖 𝑎𝑟ℎ𝑖𝑡𝑒𝑐𝑡𝑢𝑟𝑎̆ 𝑑𝑎𝑐𝑖𝑐𝑎̆ 𝑠̗𝑖 𝑟𝑜𝑚𝑎𝑛𝑎̆, 𝐶𝑖𝑣𝑖𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡̗𝑖𝑎 𝑒𝑙𝑒𝑛𝑖𝑠𝑡𝑖𝑐𝑎̆, 𝐸𝑛𝑐𝑖𝑐𝑙𝑜𝑝𝑒𝑑𝑖𝑎 𝑐𝑖𝑣𝑖𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡̗𝑖𝑒𝑖 𝑟𝑜𝑚𝑎𝑛𝑒, 𝑀𝑜𝑟𝑓𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑎 𝑑𝑒𝑧𝑎𝑠𝑡𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖, 𝐺𝑢𝑠𝑡𝑢𝑙 𝑒𝑡𝑒𝑟𝑛𝑖𝑡𝑎̆𝑡̗𝑖𝑖, 𝐴𝑟𝑡𝑎 𝑖𝑚𝑝𝑒𝑟𝑖𝑎𝑙𝑎̆ 𝑎 𝑒𝑝𝑜𝑐𝑖𝑖 𝑙𝑢𝑖 𝑇𝑟𝑎𝑖𝑎𝑛, 𝐴𝑚𝑝ℎ𝑜𝑟𝑎 𝑠𝑡𝑎𝑚𝑝𝑠 𝑓𝑟𝑜𝑚 𝐶𝑎𝑙𝑙𝑎𝑡𝑖𝑠 𝑎𝑛𝑑 𝑆𝑜𝑢𝑡ℎ 𝐷𝑜𝑏𝑟𝑢𝑑𝑗𝑎 (în colaborare cu Gh. Poenaru Bordea) etc. A descris și interpretat istoria marilor cetăți Histria, Callatis, Tomis și a prezentat de nenumărate ori elementele inedite ale Monumentului Triumfal de la Adamclisi.
Pe 31 martie 2011 a încetat din viață, la numai 56 de ani, filologul 𝐋𝐢𝐥𝐢𝐚𝐧𝐚 𝐋𝐚𝐳𝐢𝐚, directorul Bibliotecii Județene Constanța „Ioan N. Roman” din perioada 1997-2011. Născută în orașul lui Ovidiu, pe data de 21 iulie 1954, a urmat studiile la Școala Generală nr. 5, Liceul Teoretic nr. 4, Institutul Pedagogic, iar apoi cursurile Facultății de Limbi Germanice (Secția Engleză – Română) și pe cele ale Facultății de Biologie și Știința Informării din București. În anul 2002 a devenit doctor în filologie la Universitatea „Ovidius” Constanța, cu teza „𝐴𝑛𝑡𝑟𝑜𝑝𝑜𝑛𝑖𝑚𝑖𝑒 𝑑𝑜𝑏𝑟𝑜𝑔𝑒𝑎𝑛𝑎̆. 𝐶𝑜𝑛𝑠𝑖𝑑𝑒𝑟𝑎𝑡̗𝑖𝑖 𝑑𝑖𝑛𝑎𝑚𝑖𝑐𝑒”. În 1980 s-a angajat la Biblioteca Județeană, activând pe diverse secții, iar în 1997 a câștigat concursul pentru postul de director. S-a remarcat ca un intelectual de înaltă clasă, un filolog rafinat și un administrator extrem de eficient. A fost autoarea a numeroase articole și studii științifice și a scris volumele: 𝑆𝑡𝑟𝑎𝑑𝑎 𝑀𝑎̆𝑟𝑖𝑖, 𝑀𝑎̆𝑡𝑎̆𝑠𝑢𝑟𝑖, 𝑝𝑙𝑜𝑖, 𝑛𝑖𝑠𝑖𝑝𝑢𝑟𝑖, 𝐴𝑛𝑡𝑟𝑜𝑝𝑜𝑛𝑖𝑚𝑖𝑒 𝑑𝑜𝑏𝑟𝑜𝑔𝑒𝑎𝑛𝑎̆, 𝑁𝑢𝑚𝑒 𝑑𝑒 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑎𝑛𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝐷𝑜𝑏𝑟𝑜𝑔𝑒𝑎. A colaborat cu prestigioasele reviste de cultură Tomis, Metafora și Agora. În 2012, după dispariția sa prematură, Editura Ex-Ponto a publicat volumul omagial 𝐼𝑛 𝑚𝑒𝑚𝑜𝑟𝑖𝑎𝑚 𝐿𝑖𝑙𝑖𝑎𝑛𝑎 𝐿𝑎𝑧𝑖𝑎. Astăzi, la Biblioteca Județeană pe care a condus-o există o sală care îi poartă numele.
Sursă foto: artnet.com
Marius Bunescu – Constanța veche
