În primele sale veacuri de existență, nu se poate vorbi despre Tomis ca despre un oraș (polis), în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă despre un emporion, un mic târg de escală unde negustorii Eladei acostau adesea pentru a face comerț cu băștinașii din zonă. Treptat, acest emporion s-a dezvoltat, populația sa – mixtă, formată din indigeni și coloniști – a devenit tot mai numeroasă, iar portul, magaziile, casele și edificiile publice au fost înconjurate de ziduri.
Prima mențiune scrisă a existenței Tomisului o avem de la Memnon, un istoric ce a trăit în secolul al II-lea d.H.r., în Heracleea Pontica, oraș situat în sudul Mării Negre. Într-o istorie a cetății sale natale, Memnon face câteva referiri la emporionul vest-pontic Tomis și la un important moment din evoluția acestei așezări.
Episodul tomitan menționat de Memnon s-a petrecut undeva la jumătatea secolului al III-lea î.H., cel mai probabil în intervalul 256-254 î.H., după cum vom arăta mai jos. Heracleeanul oferă detalii importante, chiar dacă incomplete, însă chiar și așa, grație lor, putem să reconstituim o parte din povestea Tomisului antic.
Memnon numește episodul descris „Războiul pentru emporionul Tomis”, iar acesta este extrem de important pentru înțelegerea evoluției așezării. După încheierea acestui conflict, emporionul avea să devină polis și să intre într-o epocă de continuă dezvoltare.
Mai întâi să dăm citire textului lui Memnon, preluat din volumul I „Fontes, Izvoare privind istoria României, De la Hesiod la Itinerarul lui Antoninus”, p. 511:
„… 𝑁𝑢 𝑚𝑢𝑙𝑡 𝑑𝑢𝑝𝑎̆ 𝑎𝑐𝑒𝑒𝑎 𝑎 𝑖𝑧𝑏𝑢𝑐𝑛𝑖𝑡 𝑢𝑛 𝑟𝑎̆𝑧𝑏𝑜𝑖 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒-𝑙 𝑝𝑜𝑟𝑛𝑖𝑠𝑒𝑟𝑎̆ 𝑏𝑖𝑧𝑎𝑛𝑡𝑖𝑛𝑖𝑖 𝑖̂𝑚𝑝𝑜𝑡𝑟𝑖𝑣𝑎 𝑐𝑎𝑙𝑎𝑡𝑖𝑒𝑛𝑖𝑙𝑜𝑟 (𝑛.𝑎. 𝐶𝑎𝑙𝑙𝑎𝑡𝑖𝑠 𝑒𝑟𝑎 𝑐𝑜𝑙𝑜𝑛𝑖𝑒 𝑎 𝐻𝑒𝑟𝑎𝑐𝑙𝑒𝑒𝑖 𝑃𝑜𝑛𝑡𝑖𝑐𝑒) 𝑠̗𝑖 𝑡𝑜𝑡𝑜𝑑𝑎𝑡𝑎̆ 𝑖̂𝑚𝑝𝑜𝑡𝑟𝑖𝑣𝑎 𝑖𝑠𝑡𝑟𝑖𝑒𝑛𝑖𝑙𝑜𝑟 (𝑛.𝑎. 𝑙𝑜𝑐𝑢𝑖𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝐻𝑖𝑠𝑡𝑟𝑖𝑒𝑖), 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑒𝑚𝑝𝑜𝑟𝑖𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑇𝑜𝑚𝑖𝑠, 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑒 𝑎𝑓𝑙𝑎 𝑖̂𝑛 𝑣𝑒𝑐𝑖𝑛𝑎̆𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑐𝑎𝑙𝑎𝑡𝑖𝑒𝑛𝑖𝑙𝑜𝑟. 𝐴𝑐𝑒𝑠̗𝑡𝑖𝑎 (𝑐𝑎𝑙𝑎𝑡𝑖𝑒𝑛𝑖𝑖) 𝑠𝑒 𝑔𝑎̂𝑛𝑑𝑒𝑎𝑢 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑎𝑐𝑎̆ 𝑎𝑐𝑜𝑙𝑜 𝑢𝑛 𝑚𝑜𝑛𝑜𝑝𝑜𝑙 𝑎𝑙 𝑙𝑜𝑟. 𝑆̗𝑖 𝑢𝑛𝑖𝑖 (𝑛.𝑎. 𝐵𝑖𝑧𝑎𝑛𝑡̗𝑢𝑙), 𝑠̗𝑖 𝑎𝑙𝑡̗𝑖𝑖 (𝐶𝑎𝑙𝑙𝑎𝑡𝑖𝑠), 𝑡𝑟𝑖𝑚𝑖𝑠𝑒𝑟𝑎̆ 𝑠𝑜𝑙𝑖𝑒 ℎ𝑒𝑟𝑎𝑐𝑙𝑖𝑜𝑡̗𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑐𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑙𝑒 𝑣𝑖𝑛𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑡𝑟-𝑎𝑗𝑢𝑡𝑜𝑟, 𝑑𝑎𝑟 𝑎𝑐𝑒𝑠̗𝑡𝑖𝑎 𝑛𝑢 𝑎𝑐𝑜𝑟𝑑𝑎𝑟𝑎̆ 𝑠𝑝𝑟𝑖𝑗𝑖𝑛 𝑚𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑟 𝑛𝑖𝑐𝑖 𝑢𝑛𝑜𝑟𝑎, 𝑛𝑖𝑐𝑖 𝑎𝑙𝑡𝑜𝑟𝑎, 𝑐𝑖 𝑡𝑟𝑖𝑚𝑖𝑠𝑒𝑟𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑎𝑚𝑏𝑒𝑙𝑒 𝑝𝑎̆𝑟𝑡̗𝑖 𝑠𝑜𝑙𝑖𝑖 𝑐𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑖 𝑖̂𝑚𝑝𝑎𝑐𝑒, 𝑓𝑎̆𝑟𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑠𝑎̆ 𝑐𝑎 𝑠𝑡𝑟𝑎̆𝑑𝑎𝑛𝑖𝑎 𝑙𝑜𝑟 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑖 𝑎𝑗𝑢𝑛𝑠 𝑙𝑎 𝑣𝑟𝑒𝑢𝑛 𝑟𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡… 𝐿𝑜𝑐𝑢𝑖𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝐶𝑎𝑙𝑙𝑎𝑡𝑖𝑠 𝑠𝑢𝑓𝑒𝑟𝑖𝑟𝑎̆ 𝑚𝑢𝑙𝑡𝑒 𝑝𝑖𝑒𝑟𝑑𝑒𝑟𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑝𝑟𝑖𝑐𝑖𝑛𝑎 𝑑𝑢𝑠̗𝑚𝑎𝑛𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑠̗𝑖 𝑚𝑎𝑖 𝑡𝑎̂𝑟𝑧𝑖𝑢 𝑎𝑢 𝑖̂𝑛𝑐𝑒𝑝𝑢𝑡 𝑡𝑟𝑎𝑡𝑎𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑑𝑒 𝑝𝑎𝑐𝑒, 𝑑𝑎𝑟 𝑛𝑢 𝑎𝑢 𝑚𝑎𝑖 𝑝𝑢𝑡𝑢𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑒 𝑟𝑒𝑓𝑎𝑐𝑎̆ 𝑑𝑖𝑛 𝑎𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎̆ 𝑛𝑒𝑛𝑜𝑟𝑜𝑐𝑖𝑟𝑒“.
Din textul lui Memnon și ținând cont de studiile de specialitate privind contextul istoric se pot desprinde câteva concluzii. Astfel, știm că la mijlocul secolului al III-lea î.H.r., Tomisul, mic, dar important emporion, era disputat atât de Callatis, cât și de cetatea greacă Bizantyon (n.a. colonie a orașului Megara; Bizanțul de mai târziu, viitorul Constantinopol, astăzi Istanbul). Mai ales Callatisul era interesat să pună monopol asupra tranzacțiilor tot mai înfloritoare de la Tomis.
Histria s-a aliat cu Callatis în acest conflict, sperând probabil să obțină împreună avantaje comerciale importante sau anumite câștiguri teritoriale.
Este clar și faptul că atât Callatis, cât și Byzantionul au cerut ajutorul militar al Heracleei Pontice, cetate care avea un cuvânt greu de spus în Liga Nordică a coloniilor elene. Heraclioții însă nu au vrut să se implice militar de partea vreunei tabere și au încercat să rezolve situația pe cale pașnică, diplomatică, trimițând soli către ambele tabere. Planul Heracleei a eșuat, iar războiul a continuat. Callatisul a fost cel mai afectat, cu atât mai mult cu cât era chiar o colonie întemeiată de către heraclioți.
Memnon spune că cetatea Callatis a suferit pierderi considerabile în conflictul cu Byzantionul, ieșind învinsă din acest război și fiind nevoită să ceară pace. Byzantionul a câștigat conflictul, însă se pare că interesul său nu era acela de a impune controlul asupra Tomisului, ci mai degrabă de a împiedica instaurarea monopolului altor cetăți. Așa se face că din acest război Tomisul a ieșit cel mai câștigat. În deceniile următoare, a reușit să devină cetate autonomă, beneficiind și de numeroase alte avantaje. Astfel, tot în secolul al III-lea î.Hr., la puțin timp după acest război, Tomis a început să își bată propriile monede de bronz.
Nici Memnon și nici cercetările specialiștilor nu ne ajută să înțelegem pe deplin amploarea acestui conflict militar. Nu știm dacă a durat o lună sau doi ani, ce lupte s-au purtat, ce forțe militare au fost implicate ori ce pierderi au existat. Cu siguranță însă a fost un război între două puteri ale Pontului Euxin și, implicit, un moment istoric extrem de important.
După acest război, Tomisul și-a început ascensiunea, ajungând ca, veacuri mai târziu, să devină cel mai important oraș al litoralului vestic, capitală a Scythiei Minor, „prea strălucită metropolă a Pontului Stâng“.
Reclama zilei – A sosit Untură de Pește proaspătă, veritabilă, de morun, calitate garantată, importațiune directă din Norvegia, la Drogheria Medicinală Heldenbusch (sub Hotel Regal). (1906)
Sursă foto: Harta cetăților antice din Dobrogea, în perioada romană, ISM VI, 2
