De-a lungul secolului al XIX-lea, până pe 14 noiembrie 1878, Dobrogea a continuat să se afle sub stăpânirea Imperiului Otoman. Unul dintre cele mai importante momente din istoria ținutului, în acest veac al modernizării, a fost fără îndoială inaugurarea căii ferate Constanța – Cernavodă (forme citate în diverse surse străine: Kiustenge/Kostence/Kustendjie – Tchernavoda, Bogazchioi/Bogazcheni), eveniment petrecut pe data de 4 octombrie 1860. S-a scris mult în ultimele decenii despre acest crucial episod, pentru aceasta fiind folosite numeroase surse britanice ale vremii precum „Railway Times“, „Illustrated London News“, „The Examiner“, „The Morning Chronicle“ etc. De această dată, prezentăm însă o altă sursă, originară din Lumea Nouă, fapt ce demonstrează o dată în plus importanța acestui eveniment petrecut între Dunăre și Mare și faptul că el a avut un mare ecou și peste ocean. De asemenea, în cadrul acestui articol prezentăm și portretul unei personalități ce și-a adus o contribuție esențială la realizarea căii ferate Constanța – Cernavodă (Kustendjie – Tchernavoda) și anume înaltul demnitar otoman Ibrahim Edhem Pascha.
După cum se știe, în 1857, la un an după încheierea Războiului Crimeii, consorțiul britanic Danube Black Sea Railway and Kustendjie Harbour Ltd (DBSR) a obținut din partea Imperiului Otoman concesiunea construirii căii ferate Kustendjie – Tchernavoda precum și pe cea a portului Kustendjie. Linia ferată a fost construită în următorii ani, sub conducerea managerului de proiect, inginerul John Trevor Barkley, și inaugurată pe 4 octombrie 1860. În toamna acelui an, unul dintre cele mai importante periodice americane ale vremii, revista „The Living Age“ aloca un vast spațiu acestei inaugurări „de la capătul lumii“. În fasciculul alocat lunilor octombrie, noiembrie și decembrie este publicat amplul material despre calea ferată din Dobrogea. Redăm câteva fragmente (traducerea ne aparține):
„Pe 4, luna trecută (n.a. octombrie) s-a deschis prima cale ferată turcă Tchernaveda (Bogazcheni), pe Dunăre și Kustendjie, pe malul Mării Negre, pe o distanță de aproximativ 40 de mile (63,5 km). Pe vechea rută (n.a. fluvială și maritimă) între aceste două puncte era o distanță de 300 de mile (n.a. Cernavoda – Galați – Sulina – Constanța). Călătorii ce aleg acum calea ferată economisesc așadar 260 de mile, pe lângă faptul că evită numeroasele pericole ce implică navigația pe Dunăre și întârzierile atât de comune de la gura Sulina. Deschiderea liniei, destinată să stimuleze activitatea comercială a zonei, s-a bucurat de participarea multor directori englezi ai concesiunii (n.a. DBSR) și de reprezentanți ai Turciei, Greciei, Albaniei și Bulgariei și de foarte mulți tătari care au încântat asistența cu ale lor costume pitorești. Ethem Pascha, reprezentantul Sultanului a arătat cu această ocazie un cald interes legat de succesul liniei… a fost evident însă că suita sa nu era foarte încântată să se încreadă în monstrul pufnitor de oțel pe care îl vedeau pentru prima dată; o pereche de două nefericite oi au fost aduse înainte și sacrificate, câte una pe fiecare șină, în fața locomotivei și abia apoi oamenii pașei au cutezat să își acompanieze șeful în vagoanele rezervate pentru ei… Călătoria a fost una încununată de succes, iar un mare dineu în stil englezesc i-a așteptat pe pasageri la Tchernavoda. Unul și mai mare a fost însă pregătit pentru ei la întoarcere, la Kustendjie, la „New Railway Hotel” (n.a. hotelul DBSR-ului), în grădina căruia a fost ridicat un cort foarte frumos decorat. Mai bine de o sută de persoane s-au așezat la acest banchet internațional la care toată lumea a toastat în cinstea Reginei Victoria și a Sultanului; Pascha și-a manifestat cel mai cordial interes privind realizarea acelei zile și și-a exprimat speranța ca, pe viitor, linii similare de comunicație să poată fi realizate în fiecare parte a Turciei… “
Ne vom concentra în continuare atenția asupra acestui personaj, demnitarul „Ethem Pascha”, adesea menționat, dar destul de puțin analizat. În opinia noastră, acest înalt demnitar otoman a avut un rol crucial în realizarea căii ferate dobrogene (prima inaugurată din Imperiul Otoman pentru că cea începută în 1856 Izmir – Aydin a fost complet finalizată în 1866). „Ethem Pascha“ a ocupat posturi de conducere foarte importante în timpul sultanilor reformatori Abdul Medgid (1839-1861) și Abdul Aziz (1861-1876), fiind ministru (al Comerțului, al Instrucțiunilor Publice, al Afacerilor Interne), ambasador la Viena și Berlin și chiar mare vizir al Imperiului (1877 – ianuarie 1878). Grație lui, turcii au fost convinși să acorde britanicilor concesiunea căii ferate. El era foarte bun prieten cu inginerul John Trevor Barkley, managerul DBSR, cel care în timpul Războiului Crimeii (1853-1856) lucrase în Turcia, la minele de cărbune de la Heracleea, Eregli. „Ethem Pascha“ a fost, în fapt, Ibrahim Edhem Pascha (1819-1893), iar povestea vieții sale este una foarte interesantă. Grec la origine, el s-a născut în insula Chios, într-un sat grecesc ortodox și a rămas orfan la numai trei ani (după alte surse la 1 an) după ce otomanii au distrus așezarea sa natală (n.a. masacrul din Chios a avut loc în aprilie 1822). Potrivit istoricilor turci, el a fost capturat și vândut ca sclav la Constantinopole. Marele său noroc a fost să fie adoptat de Husrev Pascha (1769-1855), mare amiral al Imperiului (Kapudan Pascha) și mare vizir (1839-1840). Husrev a adoptat peste 100 de copii pe care i-a trimis la școli importante, ajutându-I să devină înalți demnitari ai imperiului. Ibrahim Edhem s-a dovedit un elev de excepție, a studiat Ingineria la Paris, unde a devenit prieten cu chimistul și bacteriologul Louis Pasteur. Edhem Pascha a fost așadar o minte luminată, care odată revenit la Constantinopol a militat pentru modernizarea și occidentalizarea țării sale și a depus toate eforturile pentru împlinirea acestor deziderate. El a avut avantajul să activeze în timpul unor sultani (sus-menționați) interesați să scoată imperiul din „ghearele“ Evului Mediu pentru a-l aduce în Epoca Modernă.
După încheierea Războiului de Independență din 1877-1878 (războiul ruso-româno-turc), pe 14 noiembrie 1878, Dobrogea a intrat sub administrație românească, iar povestea sa de sub stăpânire turcească a luat sfârșit. După numai patru ani, în 1882, România (regat condus de Carol I) a răscumpărat pe bani grei (16,8 milioane de lire sterline) concesiunile britanice din Dobrogea, calea ferată și portul Constanța. Povestea britanică se încheiase, iar noua Dobroge își continua existența pe drumul modernizării…
𝑹𝒆𝒄𝒍𝒂𝒎𝒂 𝒛𝒊𝒍𝒆𝒊 – 𝑷.𝑳𝒖𝒍𝒖𝒅𝒊𝒔 𝒔̗𝒊 𝑭𝒊𝒊𝒊 – 𝑨𝒈𝒆𝒏𝒕̗𝒊𝒂 𝒅𝒆 𝑽𝒂𝒑𝒐𝒂𝒓𝒆 𝑴. 𝑬𝒎𝒃𝒊𝒓𝒊𝒄𝒐𝒔&𝑪𝒐 𝒔̗𝒊 𝑻𝒓𝒐𝒊𝒂𝒏𝒐 𝑩𝒓𝒐𝒕𝒉𝒆𝒓𝒔. 𝑫𝒆𝒑𝒐𝒛𝒊𝒕 𝒅𝒆 𝒄𝒂̆𝒓𝒃𝒖𝒏𝒊 𝒆𝒏𝒈𝒍𝒆𝒛𝒆𝒔̗𝒕𝒊. 𝑴𝒖𝒔̗𝒂𝒎𝒂𝒍𝒆, 𝑻̗𝒐𝒍𝒖𝒓𝒊, 𝑺𝒂𝒄𝒊, 𝑪𝒆𝒓𝒆𝒂𝒍𝒆. 𝑬𝒙𝒑𝒆𝒅𝒊𝒕̗𝒊𝒖𝒏𝒊 𝒔̗𝒊 𝑽𝒂̆𝒎𝒖𝒊𝒓𝒊. 𝑨𝒔𝒊𝒈𝒖𝒓𝒂𝒓𝒆: 𝑺𝒕𝒆𝒂𝒖𝒂 𝑹𝒐𝒎𝒂̂𝒏𝒊𝒆𝒊. (1924)
Biografie selectivă
Littel’s Living Age, third series, vol. XI, oct. nov. dec. 1860, Boston, p. 611;
The Railway Times no. 9 june, 8 sept., 27 oct. 1860;
Edhem Eldem – The story of the Little greek boy who became a powerful pascha – Myth and reality in the life of Ibrahim Edem Pascha c. 1818-1893.
𝐒𝐮𝐫𝐬𝐚̆ – 𝐈𝐥𝐮𝐬𝐭𝐫𝐚𝐭𝐞𝐝 𝐋𝐨𝐧𝐝𝐨𝐧 𝐍𝐞𝐰𝐬 𝟏𝟖𝟔𝟑
