Verile interbelice transformau Constanța într-una dintre cele mai căutate destinații estivale din țară. Stațiunile de pe litoral ofereau vizitatorilor o gamă variată de divertismente – spectacole, serbări nautice, excursii în largul mării sau la Balcic -, însă adevărata atracție rămâneau băile de mare. Nu este de mirare că amenajarea plajelor și îmbunătățirea condițiilor pentru turiști deveniseră o preocupare constantă a autorităților.
În vara anului 1929, Constanța, descrisă de presa vremii drept „incontestabil cea mai mare și mai luxoasă localitate balneară din țară”, se putea mândri deja cu băile Mamaia. Pentru mulți locuitori ai orașului însă această era dificil de accesat: drumul dura aproape două ore, iar costul unei călătorii se ridica pe câteva zeci de lei. În aceste condiții, constănțenii preferau plajele din oraș, iar cea mai căutată devenise Trei Papuci, situată în zona unde se află în prezent Spitalul Militar.
În iulie 1929, plaja era complet modernizată, după standarde considerate occidentale. Publicația „Revista Băilor”, ediția din perioada 14 – 18 iulie 1929, descria cu entuziasm noile amenajări: „𝐷𝑒 𝑐𝑢𝑟𝑎̂𝑛𝑑 𝑠-𝑎 𝑎𝑚𝑒𝑛𝑎𝑗𝑎𝑡 𝑃𝑙𝑎𝑗𝑎 𝑇𝑟𝑒𝑖 𝑃𝑎𝑝𝑢𝑐𝑖 𝑓𝑖𝑖𝑛𝑑 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑙𝑒𝑐𝑡 𝑟𝑒𝑛𝑜𝑣𝑎𝑡𝑎̆ 𝑠̗𝑖 𝑎𝑚𝑒𝑛𝑎𝑗𝑎𝑡𝑎̆ 𝑑𝑢𝑝𝑎̆ 𝑐𝑒𝑟𝑖𝑛𝑡̗𝑒𝑙𝑒 𝑚𝑜𝑑𝑒𝑟𝑛𝑒. 𝐴𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎̆ 𝑝𝑙𝑎𝑗𝑎̆ 𝑓𝑖𝑖𝑛𝑑 𝑢𝑛𝑎 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑓𝑟𝑢𝑚𝑜𝑎𝑠𝑒 𝑎𝑙𝑒 𝑜𝑟𝑎𝑠̗𝑢𝑙𝑢𝑖, 𝑜𝑟𝑖𝑐𝑒 𝑐𝑒𝑡𝑎̆𝑡̗𝑒𝑎𝑛 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑣𝑒𝑛𝑖 𝑠̗𝑖 𝑙𝑢𝑎 𝑜 𝑏𝑎𝑖𝑒 𝑖̂𝑛 𝑚𝑜𝑑 𝑜𝑐𝑐𝑖𝑑𝑒𝑛𝑡𝑎𝑙, 𝑎𝑣𝑎̂𝑛𝑑 𝑙𝑎 𝑑𝑖𝑠𝑝𝑜𝑧𝑖𝑡̗𝑖𝑒 𝑜 𝑖𝑛𝑠𝑡𝑎𝑙𝑎𝑡̗𝑖𝑒 𝑑𝑒 𝑐𝑎𝑏𝑖𝑛𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑓𝑜𝑟𝑡𝑎𝑏𝑖𝑙𝑒 𝑖̂𝑛 𝑛𝑢𝑚𝑎̆𝑟 𝑑𝑒 𝑝𝑒𝑠𝑡𝑒 300, 𝑐𝑢𝑚 𝑠̗𝑖 𝑢𝑛 𝑏𝑢𝑔𝑒𝑡 𝑖̂𝑛𝑧𝑒𝑠𝑡𝑟𝑎𝑡 𝑐𝑢 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑢𝑚𝑎𝑡̗𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑖̂𝑛 𝑝𝑟𝑒𝑡̗ 𝑢𝑛𝑖𝑡𝑎𝑟 𝑑𝑒 6 𝑙𝑒𝑖, 𝑐𝑢𝑚 𝑠𝑢𝑛𝑡: 𝑝𝑎𝑡𝑒𝑢𝑟𝑖, 𝑐𝑎𝑓𝑒𝑎 𝑐𝑢 𝑙𝑎𝑝𝑡𝑒, 𝑙𝑎𝑝𝑡𝑒 𝑙𝑎 𝑝𝑎ℎ𝑎𝑟, 𝑙𝑖𝑚𝑜𝑛𝑎𝑑𝑎̆, 𝑑𝑢𝑙𝑐𝑒𝑎𝑡̗𝑎̆ 𝑠𝑖𝑟𝑜𝑝𝑢𝑟𝑖 𝑒𝑡𝑐”.
Aceste investiții veneau să rezolve o problemă semnalată de ani buni în presa locală. Lipsa cabinelor îi lăsa pe cei veniți la baie fără posibilitatea de a-și păstra în siguranță hainele și celelalte bunuri, iar furturile deveniseră o neplăcută obișnuință. În ziarul „Dobrogea Jună” (1923), situația era descrisă în termeni aspri: „𝐶𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡̗𝑎 𝑒 𝑜𝑟𝑎𝑠̗𝑢𝑙 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑟𝑎𝑠𝑡𝑒𝑙𝑜𝑟: 𝑖̂𝑛 𝑡𝑖𝑚𝑝 𝑐𝑒 𝑙𝑎 𝐶𝑎𝑧𝑖𝑛𝑜𝑢 𝑠̗𝑖 𝑖̂𝑛 𝑝𝑖𝑎𝑡̗𝑎̆, 𝑚𝑎𝑠𝑎 𝑠𝑒 𝑖𝑎 𝑐𝑢 (…) 𝑙𝑜𝑐𝑢𝑖𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑏𝑎̆𝑠̗𝑡𝑖𝑛𝑎𝑠̗𝑖 𝑠̗𝑖 𝑟𝑢𝑑𝑒𝑙𝑒 𝑣𝑒𝑛𝑖𝑡𝑒 𝑐𝑖𝑛𝑒 𝑠̗𝑡𝑖𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑒 𝑐𝑜𝑙𝑡 𝑎𝑙 𝑡̗𝑎̆𝑟𝑖𝑖 𝑛-𝑎𝑢 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑓𝑎𝑐𝑒 𝑏𝑎𝑒, 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎̆ 𝑑𝑒𝑎𝑙𝑢𝑛𝑔𝑢𝑙 𝑚𝑎𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑚𝑎̆𝑟𝑖𝑖, 𝑙𝑎 𝑎𝑠̗𝑎 𝑛𝑢𝑚𝑖𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑏𝑎̆𝑖 «𝑇𝑟𝑒𝑖 𝑃𝑎𝑝𝑢𝑐𝑖» 𝑠𝑒 𝑓𝑢𝑟𝑎̆ ℎ𝑎𝑖𝑛𝑒𝑙𝑒 𝑠̗𝑖 𝑏𝑎𝑛𝑖𝑖. 𝐶𝑖𝑛𝑒 𝑎𝑟 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑎 𝑐𝑟𝑒𝑑𝑒 𝑐𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝐶𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡̗𝑎, 𝑖̂𝑛 𝑜𝑟𝑎𝑠̗, 𝑛𝑢 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑏𝑎̆𝑖? 𝑃𝑙𝑎𝑗𝑎̆ 𝑎𝑣𝑒𝑚 𝑏𝑒𝑟𝑒𝑐ℎ𝑒𝑡, 𝑑𝑎𝑟 𝑐𝑒 𝑓𝑎𝑐𝑒𝑚 𝑓𝑎̆𝑟𝑎̆ 𝑐𝑎𝑏𝑖𝑛𝑒? (…) 𝑆-𝑎𝑟 𝑓𝑖 𝑝𝑢𝑡𝑢𝑡 𝑠𝑐𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑎̆ 𝑐ℎ𝑒𝑙𝑡𝑢𝑖𝑎𝑙𝑎, 𝑝𝑢𝑛𝑎̂𝑛𝑑𝑢-𝑠𝑒 𝑢𝑛 𝑝𝑟𝑒𝑡̗ 𝑑𝑒𝑟𝑖𝑧𝑜𝑟𝑖𝑢 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑏𝑖𝑛𝑎̆.”
Succesul noilor amenajări a fost atât de mare, încât a devenit subiect și pentru presa satirică. În ediția din 8 iulie 1929, ziarul „Virtutea” publica articolul „A «leșinat» Mamaia”, o ironie la adresa stațiunii detronate de noua „vedetă” a sezonului: „𝑀𝑎𝑚𝑎𝑖𝑎 𝑠-𝑎 𝑠𝑓𝑟𝑒𝑗𝑖𝑡 𝑠̗𝑖 𝑠̗𝑖-𝑎 𝑡𝑟𝑎𝑖𝑢𝑙 𝑠̗𝑖 𝑠̗𝑖-𝑎 𝑚𝑎̂𝑛𝑐𝑎𝑡 𝑚𝑎̆𝑙𝑎𝑖𝑢𝑙. 𝐿𝑎 𝑚𝑜𝑑𝑎̆ 𝑎𝑢 𝑎𝑗𝑢𝑛𝑠 𝑇𝑟𝑒𝑖 𝑃𝑎𝑝𝑢𝑐𝑖. 𝑇𝑎𝑡𝑎𝑖𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑙𝑎̆𝑡𝑢𝑟𝑖, 𝑔𝑎̂𝑟𝑏𝑜𝑣𝑖𝑡 𝑑𝑒 𝑣𝑟𝑒𝑚𝑢𝑟𝑖 𝑠𝑒 𝑢𝑖𝑡𝑎̆ 𝑐ℎ𝑖𝑜𝑟𝑑𝑎̆𝑟𝑎̂𝑠̗ 𝑐𝑢𝑚 𝑛𝑖𝑠̗𝑡𝑒 𝑃𝑎𝑝𝑢𝑐𝑖 𝑖-𝑎𝑢 𝑙𝑢𝑎𝑡 𝑖̂𝑛𝑎𝑖𝑛𝑡𝑒 𝑠̗𝑖 𝑙𝑢𝑖 𝑠̗𝑖 𝑠𝑜𝑡̗𝑖𝑜𝑎𝑟𝑒𝑖 𝑙𝑢𝑖 𝑑𝑒 𝑣𝑎̂𝑟𝑠𝑡𝑎̆: 𝑀𝑎𝑚𝑎𝑖𝑎. 𝐿𝑎 𝐶𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡̗𝑎, 𝑠-𝑎𝑢 𝑖̂𝑛𝑓𝑟𝑢𝑚𝑢𝑠𝑒𝑡̗𝑎𝑡 𝑠̗𝑖 𝑠-𝑎𝑢 𝑙𝑎̆𝑟𝑔𝑖𝑡 𝑐𝑒𝑖 𝑇𝑟𝑒𝑖 𝑃𝑎𝑝𝑢𝑐𝑖. 𝐿𝑎 𝑀𝑎𝑚𝑎𝑖𝑎 𝑠𝑙𝑎𝑏𝑎̆ 𝑠𝑓𝑎̂𝑟𝑎̂𝑖𝑎𝑙𝑎̆. 𝑇𝑟𝑒𝑖 𝑃𝑎𝑝𝑢𝑐𝑖 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑡̗𝑎𝑛𝑡̗𝑜𝑠̗𝑖𝑖 𝑠𝑒𝑧𝑜𝑛𝑢𝑙𝑢𝑖. 𝐴𝑐𝑒𝑠𝑡𝑒𝑎 𝑎𝑢 𝑎𝑗𝑢𝑛𝑠 𝑏𝑎̆𝑖𝑙𝑒 𝑙𝑎 𝑝𝑟𝑒𝑡̗. 𝐼̂𝑛𝑠𝑎̆-𝑠̗𝑖 𝑑𝑟𝑎̆𝑔𝑎̆𝑙𝑎𝑠̗𝑎 𝐷𝑢𝑑𝑢𝑖𝑎 𝑠𝑒 𝑠𝑡𝑎𝑓𝑖𝑑𝑒𝑠̗𝑡𝑒. 𝑃𝑎𝑝𝑢𝑐𝑖𝑖, 𝑇𝑟𝑒𝑖 𝑃𝑎𝑝𝑢𝑐𝑖, 𝑡̗𝑖𝑛 ℎ𝑎𝑛𝑔𝑢𝑙 𝑏𝑎𝑖𝑙𝑜𝑟. 𝑃𝑟𝑖𝑛 𝑢𝑟𝑚𝑎𝑟𝑒, 𝑒 𝑑𝑟𝑒𝑝𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑒 𝑐𝑎̂𝑛𝑡𝑒: «𝐻𝑒𝑖 𝑀𝑎𝑟𝑖𝑎 𝑐𝑢 𝑙𝑖𝑝𝑖𝑐𝑖/𝐿𝑎 𝑏𝑎̆𝑖 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑡𝑒 𝑑𝑢𝑐𝑖?/𝑀𝑎̆ 𝑑𝑢𝑐 𝑛𝑒𝑖𝑐𝑎̆ 𝑙𝑎 𝐶𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡̗𝑎/𝑆𝑎̆ 𝑚𝑎̆ 𝑠𝑐𝑎𝑙𝑑 𝑙𝑎 𝑇𝑟𝑒𝑖 𝑃𝑎𝑝𝑢𝑐𝑖/𝐶𝑢 𝑠𝑎̆𝑝𝑢𝑛 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑎𝑐 𝑐𝑙𝑎̆𝑏𝑢𝑐𝑖./𝐴𝑓𝑒𝑟𝑖𝑚 𝐴𝑟𝑚𝑒𝑛𝑖 𝑠̗𝑖 𝑡𝑢𝑟𝑐𝑖»”.
Nu se poate vorbi despre această plajă fără a aminti legendele care încearcă să explice originea numelui său. Una dintre ele spune că plaja se afla la doar „trei papuci” depărtare de casele Constanței de odinioară. O altă variantă, menționată de Petre Covacef în „Povestea Farului Genovez” (2003 – 2007), susține că digurile din zonă aveau forma unor papuci.
Cea mai emoționantă poveste tot de asemenea consemnată de Petre Covacef. Legenda spune despre doi copii de aproximativ 12 ani: Ghiță, fiul unui muncitor venit din Oltenia, și Hassan, fiul cel mare al unei familii de turci. Deși Hassan era infirm din naștere, având un defect la un picior, cei doi erau nedespărțiți și își petreceau zilele pe malul mării, înotând împreună. De fapt, Ghiță învăța să înoate de la prietenul său musulman. Într-o dimineață de vară cei doi au intrat în apă, ca de obicei. Și-au lăsat pe nisip papucii cu talpă de lemn. O furtună puternică s-a stârnit pe neașteptate. Ghiță a fost prins de valuri, iar Hassan a sărit să-l salveze. Marea i-a înghițit însă pe amândoi. Pe țărm au rămas doar cei trei papuci, iar potrivit legendei, de la aceștia și-ar fi luat numele cunoscuta plajă…
