Mormântul marelui Ovidius nu a fost descoperit încă… Se știe că poetul latin a fost depus cu mare fast, lângă una dintre porțile orașului Tomis, „ante oppidi portam”, așa cum scriau umaniștii medievali italieni din sec. XV, citând la rândul lor surse antice. Poate că a fost înmormântat lângă poarta ale cărei ruine se găsesc astăzi pe strada Dragoș Vodă, într-o epocă în care Tomisul de sec. I p.Chr., nu depășea, potrivit specialiștilor, limita de nord a Pieței Ovidius. Nu se știe nici dacă Ovidius a fost inhumat sau incinerat, pentru că în vremea sa ambele rituri funerare coexistau. S-au vehiculat numeroase variante legate de locația posibilă a mormântului său, dar taina nu a putut fi deslușită. Cert este însă că, mereu, această enigmă a mormântului lui Naso a trezit maxim interes, spiritele s-au înflăcărat, creând fel și fel de povești, mai mult sau mai puțin adevărate, dar care i-au menținut vie amintirea lui Ovidius.
Unul dintre sarcofagele aflate în lapidariumul de lângă Edificiul Roman cu Mozaic are legătură cu dorința orașului de a afla taina morții lui Ovidius. Este Sarcofagul cu Simboluri, un monument impresionant, care poate fi admirat și astăzi. Artefactul are și o poveste foarte interesantă, pentru că în anii 30, pentru scurtă vreme, s-a crezut că ar fi sarcofagul marelui Ovidius, lucru ce a declanșat un mare scandal al vremii…
În vara anului 1931, în capătul străzii Avram Iancu, la intersecția cu drumul ce ducea spre Vii și chiar lângă Spitalul Municipal (astăzi Spitalul de Boli Infecțioase) s-au efectuat lucrări de întărire și terasare. Cu ocazia acestor lucrări a fost descoperit acest sarcofag uriaș de marmură, care cântărea aproximativ 8 tone și jumătate. Descoperirea sa a atras imediat atenția publicului. Lumea era impresionată de monumentul de marmură grecească, albă-vineție, lung de 2 metri și 70 de centimetri, lat cam 1,5 m și înalt de 2 metri și 40 de cm. Sarcofagul a atras din prima și grație simbolurilor cu care era împodobit.
La data descoperirii, în 1931, acest monument era unul dintre cele mai mari descoperite vreodată în Europa, iar desenele sale misterioase au incitat imediat imaginația publicului. Nu exista o inscripție care să lămurească identitatea celui ce fusese depus în acel mormânt. Era o descoperire inedită mai ales grație celor 7 simboluri misterioase, frumos lucrate în relief: în dreapta fațadei – o balanță cu 2 talere, un cap de taur, legat pe frunte cu o panglică, o secure și o suliță; în stânga fațadei – alte trei simboluri: un bici șerpuit, un clopot, iar sub ele, un clește. Un alt element foarte interesant este reprezentarea pe lateralul sarcofagului a Medusei, ființa legendară a cărei privire împietrea orice muritor și care a fost decapitată de eroul Perseu. Simbol al metamorfozei, această Gorgonă era și protectoare, gardian al mormintelor, așa cum chiar numele ei o spune, în greaca veche.
Toate elementele prezentate mai sus au servit de minune entuziaștilor care de mult timp așteptau descoperirea mormântului lui Ovidius. Nu se știe exact cine a fost primul care a vehiculat ipoteza că sarcofagul ar fi al poetului exilat, se zice că a fost un avocat pasionat de istorie și care a scris un articol, pe această temă, într-un ziar al urbei. Cert este că ideea a prins din prima clipă și a fost îmbrățișată cu mare entuziasm de multă lume. Profanii spuneau că simbolurile ar fi avut legătură cu meseriile și calitățile pe care le-ar fi avut Ovidius, balanța fiind pusă în legătură cu activitatea sa juridică. În zadar au încercat unii să tempereze majoritatea: acești sceptici erau reduși la tăcere sau chiar luați la rost dacă aveau tupeul să afirme că sarcofagul nu îi aparține marelui poet.
Arheologii români au început să cerceteze cu atenție monumentul, aceasta fiind singura soluție pentru a pune capăt extazului general. Pe fir au intrat și specialiștii din Vest. Problema devenise una continentală: așa zisa veste a descoperirii mormântului lui Ovidius atrăsese atenția întregii Europe și nu numai… Italienii din Sulmona, orașul natal al poetului, erau și ei foarte interesați…Treptat, a devenit tot mai clar că sarcofagul cu simboluri trebuia datat cu cel puțin două veacuri după moartea lui Ovidius, în perioada secolului III, sau chiar IV, după Hristos. Cercetarea laborioasă a specialiștilor din România și din alte țări europene a lămurit în mai puțin de un an problema datării. Cu părere de rău, entuziaștii și vânătorii de senzații tari au trebuit să accepte, într-un final, că acel monument nu avea nicio legătură cu locul de veci al lui Ovidius.
Astăzi, specialiștii înclin să creadă că Sarcofagul cu Simboluri i-a aparținut, foarte probabil, unui archigal, mare preot al zeiței Cybele, Marea Mamă a Zeilor, divinitate adorată de mulți locuitori ai Tomisului antic. Enigma mormântului lui Publius Ovidius Naso nu a fost nici până astăzi dezlegată, dar nu putem ști niciodată ce ne va oferi viitorul…
𝑹𝒆𝒄𝒍𝒂𝒎𝒂 𝒛𝒊𝒍𝒆𝒊 – 𝑷𝒆𝒕𝒓𝒖 𝑮. 𝑴𝒂𝒏𝒕𝒂 – 𝑬𝒙𝒑𝒆𝒅𝒊𝒕̗𝒊𝒖𝒏𝒊, 𝑽𝒂̆𝒎𝒖𝒊𝒓𝒊, 𝑻𝒓𝒂𝒏𝒔𝒑𝒐𝒓𝒕𝒖𝒓𝒊 – 𝑺𝒕𝒓𝒂𝒅𝒂 𝑫𝑨 𝑺𝒕𝒖𝒓𝒅𝒛𝒂 𝒏𝒐.13. 𝑪𝒐𝒏𝒄𝒆𝒔𝒊𝒐𝒏𝒂𝒓𝒖𝒍 𝒆𝒙𝒄𝒍𝒖𝒔𝒊𝒗 𝒂𝒍 𝒐𝒑𝒆𝒓𝒂𝒕̗𝒊𝒖𝒏𝒊𝒍𝒐𝒓 𝒅𝒆 𝒗𝒂̆𝒎𝒖𝒊𝒓𝒆 𝒂 𝒄𝒐𝒍𝒆𝒕𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒑𝒐𝒔̗𝒕𝒂𝒍𝒆 𝒆𝒙𝒕𝒆𝒓𝒏𝒆. 𝑨𝒖𝒕𝒐𝒓𝒊𝒛𝒂𝒕 𝒅𝒆 𝒄𝒂̆𝒕𝒓𝒆 𝑫𝒊𝒓𝒆𝒄𝒕̗𝒊𝒂 𝑮𝒆𝒏𝒆𝒓𝒂𝒍𝒂̆ 𝒂 𝑽𝒂̆𝒎𝒊𝒍𝒐𝒓. 𝑰̂𝒏𝒕𝒓𝒆𝒑𝒓𝒊𝒏𝒅𝒆 𝒐𝒓𝒊𝒄𝒆 𝒐𝒑𝒆𝒓𝒂𝒕̗𝒊𝒖𝒏𝒊 𝒅𝒆 𝒂𝒄𝒆𝒔𝒕 𝒔𝒐𝒊. (1924)
Sursă foto: Delia Cornea, Corina Apostoleanu – Istoria pe un clișeu, Dobrogea multiculturală în colecția fotografului Virgil Nicolau (2018) – Descoperirea sarcofagului cu simboluri, 1931, clișeu 131.
