În anul 1882, Constanța era de patru ani o urbe a României și se afla în plin proces de dezvoltare economică. Populația orașului creștea de la o zi la alta, iar activitățile comerciale înfloritoare care se desfășurau aici atrăgeau oameni din întreaga Europă. La acea vreme, existau și trei farmacii. Două erau ale unor medici englezi, iar cea de-a treia, numită „Minerva”, era deținută de familia de greci Kefala.
Bătrânul Thrasivulos Kefala, din Kefalonia, se stabilise în oraș, încă de dinaintea Războiului de Independență, dar fiii săi veniseră să îl ajute cu afacerile abia câțiva ani mai târziu. Farmacia „Minerva” se afla pe Bulevardul Carol, se pare chiar pe locul în care, ani buni mai târziu, avea să se ridice mult mai celebra Farmacie a lui Ion Miga.
Ne întoarcem însă în anul 1882, când bătrânul Kefala se hotărâse să îi predea afacerile sale fiului Dimetrios (Demetrios), un tânăr învățat și foarte sufletist, dar tare ciudat și impulsiv. Bun la afaceri, grecul era ajutat și de un farmacist neamț, care locuia cu familia sa chiar în încăperile de deasupra farmaciei „Minerva”.
Într-o bună zi de august, în oraș se declanșă marele scandal: nevasta neamțului a fost găsită moartă, într-o baltă de sânge. Soțul a fost primul suspectat, dar omul a fost imediat lăsat în pace, pentru că la ora crimei se afla jos în magazin, împreună cu ajutoarele și mulți clienți. Bârfele orașului îi făcură pe anchetatori să își îndrepte atenția asupra lui Dimitrios Kefalos, despre care unii cârcotași spuneau că ar fi avut relații de amor cu soția neamțului. Procurorul cazului (numele i s-a pierdut, din păcate) și-a zis „gata, am prins criminalul” și l-a luat pe afacerist la interogatoriu, mergând pe ideea crimei pasionale.
Câteva ore bune l-a anchetat pe Kefalos, enervându-l peste măsură și obosindu-l pe excentricul bogătaș. Dornic să scape mai repede de tot felul de întrebări ce îl enervau, grecul a mărturisit crima, a semnat ce trebuia și a fost în sfârșit lăsat să se culce!
Din fericire, adevărul a ieșit repede la iveală. Un ofițer de poliție descoperise că un servitor al farmaciei, un arap (termen folosit pentru a desemna o persoană de origine africană, un arab negru), dispăruse de la locul muncii chiar pe la ora crimei. S-au făcut imediat razii prin vasele din Port, care se pregăteau să plece de la Constanța, iar într-unul din acestea, arapul a fost descoperit într-un hambar plin cu porumb.
Servitorul a recunoscut crima, spunând că fusese surprins de femeie în timp ce fura din casă, așa că o omorâse pentru a scăpa. Omul fu dus la judecată, în timp ce procurorul de caz merse supărat la arest, să îi dea drumului ciudatului Kefalos. „Bine, omule, cum ai putut să mărturisești o faptă ce nu era a ta?”, îl întrebă el, se pare, pe ciudatul afacerist.
Kefalos, încă somnoros îi răspunse: „Păi, mă sâcâiai cu întrebările și doar dacă îți spuneam ce vrei, puteam și eu dormi ca omul”. Procurorul își puse mâinile în cap, în timp ce grecul plecă acasă să mai doarmă un pic…
𝑹𝒆𝒄𝒍𝒂𝒎𝒂 𝒛𝒊𝒍𝒆𝒊 – 𝑰. 𝑺𝒆𝒈𝒂𝒍 – 𝑨𝒕𝒆𝒍𝒊𝒆𝒓 𝒎𝒐𝒅𝒆𝒓𝒏 𝒅𝒆 𝒕𝒂𝒑𝒊𝒕̗𝒆𝒓𝒊𝒆, 𝒅𝒆𝒄𝒐𝒓𝒂𝒕̗𝒊𝒖𝒏𝒊, 𝒔𝒂𝒍𝒕𝒆𝒍𝒂̆𝒓𝒊𝒆, 𝒑𝒍𝒂̆𝒑𝒂̆𝒎𝒂̆𝒓𝒊𝒆 𝒔̗𝒊 𝒐𝒓𝒊𝒄𝒆. 𝑨𝒓𝒕𝒊𝒄𝒐𝒍𝒆 𝒅𝒆 𝒗𝒐𝒊𝒂𝒋, 𝒄𝒂̂𝒕 𝒔̗𝒊 𝒂𝒔𝒐𝒓𝒕𝒊𝒎𝒆𝒏𝒕 𝒅𝒆 𝒓𝒂𝒎𝒆 𝒔̗𝒊 𝒕𝒂𝒃𝒍𝒐𝒖𝒓𝒊. 𝑺𝒕𝒓𝒂𝒅𝒂 𝑪𝒖𝒛𝒂 𝑽𝒐𝒅𝒂̆ 34. (1924)
Sursa foto: Biblioteca Națională Digitală https://minac.ro/29-august-crima-de-la-farmacie/
