Se zice că înmormântarea nu e atât pentru mort, cât mai ales pentru cei vii. Iar dacă tot am deschis ușa pentru paradoxuri, să vă zic, atunci, că un paradox al arheologiei funerare este că adeseori aceasta ne zugrăvește mult mai limpede lumea viilor din vremurile îndepărtate. Este, propriu-zis, cea mai umană, cea mai intimă parte a arheologiei, care te apropie cel mai mult de oamenii din vechime. Iar din zecile de morminte pe care le-am cercetat de-a lungul anilor, niciunul nu a oferit atâtea instantanee de… viață (!), precum mormântul de incinerație pe care l-am descoperit pe 7 iulie 2016 pe str. I. G. Duca, nr. 21 A, chiar la intersecția cu B-dul Mamaia. Spun asta deoarece numeroasele obiecte găsite în el pot fi grupate după rosturile lor, în trei seturi care ilustrează tot atâtea frânturi de viață cotidiană din antichitate.
S-a conturat astfel, mai întâi, un set de obiecte de îngrijire corporală – un unguentariu (un flacon ceramic pentru parfum sau ulei), alături de două strigilii de fier ale căror mânere fuseseră trecute printr-o verigă mare din fier, după cum era obiceiul în antichitate, pentru a ușura transportarea lor. Strigiliile erau niște obiecte asemănătoare unor cuțite cu lama foarte încovoiată și cu muchiile neascuțite; cu ele se răzuia de pe corp amestecul de ulei și nisip cu care grecii și romanii se frecau pe piele pentru a îndepărta murdăria. Alte obiecte din această trusă cosmetică sunt mult mai modeste ca înfățișare dar își au și ele povestea lor: sunt trei pietre ponce, rocă de origine vulcanică, la rândul lor importuri din sudul egeean, cu care și grecii de aici, de pe țărmul de vest al Mării Negre, desfășurau un comerț rodnic. Este posibil ca aceste obiecte să fi fost folosite pentru ultima toaletă a mortului după care, atinse în acest fel de impuritate rituală, după cum credeau anticii, l-au însoțit pe acesta în mormânt.
O apariție mai puțin obișnuită au fost niște piese de joc: trei jetoane din sticlă și partea inferioară, refolosită, a unui vas de bronz, tăiată drept și transformată astfel într-un păhăruț precum cele pentru zaruri. Știm că obiectul era accesoriu pentru joc deoarece am găsit unul dintre jetoane în el.
Când vorbim de antichitatea greco-romană, vorbim în același timp de o cultură a vinului. Vinul îi însoțea pe antici din tinerețe și până la mormânt. Cunoaștem obiceiul anticilor de a stinge cu vin tăciunii rugului funerar dar în acest mormânt am găsit, pot spune, un set de obiecte pentru servirea vinului. Este o senzație greu de descris să găsești toate acele obiecte încremenite așa cum au fost așezate în mormânt acum mai bine de douăzeci și unu de veacuri, multe dintre ele întregi, precum acel lagynos, un ulcior pentru vin, ale cărui dungi de vopsea roșcată sunt încă aprinse. Ulcioarele de tip lagynos, de care am găsit trei în mormânt, din care două intacte, erau destinate transportului vinului pe distanțe scurte, de cele mai multe ori local, de acasă până la locul unde se ținea banchetul sau, ca în cazul de față, la locul de veci. Acolo, era turnat în vase de capacitate mai mare, cu deschidere largă, numite cratere sau amfore de masă. În acestea, vinul era amestecat cu apa pentru un consum responsabil, deoarece vinul din antichitate era mult mai tare. O amforă de masă este piesa cu adevărat spectaculoasă din inventarul funerar al acestui mormânt. Vasul a fost decorat în stilul denumit convențional de către specialiști West Slope: peste firnisul, învelișul asemănător unui smalț, de culoare închisă care acoperă complet vasul, au fost pictate cu pigment alb sau bej puncte ornamentale, palmete, frunze și flori ale căror tulpini au fost redate prin zgârierea firnisului și expunerea în acest fel a culorii naturale a ceramicii care contrastează cu fundalul închis al firnisului. Această amforă de masă este o raritate, la data descoperirii un singur exemplar aflat într-o stare la fel de bună de conservare, provenit din săpăturile mai vechi din necropola tumulară a Histriei, fiind cunoscut pe plan național. Un an mai târziu, un al treilea exemplar avea să fie descoperit tot în necropola Tomisului, cu ocazia săpăturilor de pe locul fostului Combinat de Panificație Dobrogea.
Date fiind raritatea și buna lor stare de conservare, aceste două amfore de masă descoperite la Tomis și-ar merita un loc în viitoarea expoziție permanentă a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
La poalele amforei de masă, am găsit un polonic din bronz cu care se scotea din ea vinul amestecat cu apă și se turna în cupe. Și tocmai un vas de băut este obiectul care a permis restrângerea cel mai mult a intervalului de timp din care datează mormântul și celelalte obiecte găsite în el. Este vorba de un bol cu decor în relief, realizat în tipar. Această categorie de vase, care imitau cupele metalice de preț, a apărut în ultimul sfert al sec. III a. Chr. și a fost produsă în numeroase ateliere răspândite în lumea greacă până în sec. I a. Chr. Exemplarul din mormântul de la Tomis este un produs al atelierului lui Kirbeis, localizat la Kyme, în vestul Asiei Mici, activ în al doilea sfert al veacului al II-lea a. Chr. Mai mult, decorul exclusiv cu motive vegetale pe care îl poartă indică o datare a lui într-o fază mai târzie de activitate a acestui atelier, din intervalul 168 – 150 a. Chr. În acei ani, deci, a fost condus pe ultimul drum cel a cărui cenușă am aflat-o acolo. (Arheolog Octavian MITROI)
𝑹𝒆𝒄𝒍𝒂𝒎𝒂 𝒛𝒊𝒍𝒆𝒊 – 𝑴𝒆𝒓𝒄𝒖𝒓, 𝑺𝒐𝒄𝒊𝒆𝒕𝒂𝒕𝒆 𝑪𝒐𝒐𝒑𝒆𝒓𝒂𝒕𝒊𝒗𝒂̆ 𝑩𝒖𝒄𝒖𝒓𝒆𝒔̗𝒕𝒊 – 𝑪𝒐𝒏𝒔𝒕𝒂𝒏𝒕̗𝒂. 𝑪𝒐𝒍𝒐𝒏𝒊𝒂𝒍𝒆, 𝑫𝒆𝒍𝒊𝒄𝒂𝒕𝒆𝒔𝒆, 𝑩𝒂̆𝒖𝒕𝒖𝒓𝒊, 𝑺̗𝒂𝒎𝒑𝒂𝒏𝒊𝒆. 𝑪𝒆𝒍 𝒎𝒂𝒊 𝒎𝒂𝒓𝒆 𝒔̗𝒊 𝒎𝒂𝒊 𝒗𝒂𝒓𝒊𝒂𝒕 𝒅𝒆𝒑𝒐𝒛𝒊𝒕 𝒅𝒆 𝒔̗𝒂𝒎𝒑𝒂𝒏𝒊𝒆. 𝑺𝒖𝒄𝒖𝒓𝒔𝒂𝒍𝒂 𝑪𝒐𝒏𝒔𝒕𝒂𝒏𝒕̗𝒂, 𝑷𝒊𝒂𝒕̗𝒂 𝑰𝒏𝒅𝒆𝒑𝒆𝒏𝒅𝒆𝒏𝒕̗𝒆𝒊 42. 𝑻𝒓𝒂𝒏𝒔𝒑𝒐𝒓𝒕𝒖𝒍 𝒍𝒂 𝒅𝒐𝒎𝒊𝒄𝒊𝒍𝒊𝒖, 𝒈𝒓𝒂𝒕𝒊𝒔. 𝑷𝒓𝒆𝒕̗𝒖𝒓𝒊 𝒇𝒊𝒙𝒆. 𝑪𝒂𝒕𝒂𝒍𝒐𝒈𝒖𝒍 𝒔𝒆 𝒕𝒓𝒊𝒎𝒊𝒕𝒆 𝒍𝒂 𝒄𝒆𝒓𝒆𝒓𝒆, 𝒈𝒓𝒂𝒕𝒊𝒔. 𝑬𝒙𝒑𝒆𝒅𝒊𝒕̗𝒊𝒖𝒏𝒊 𝒊̂𝒏 𝒑𝒓𝒐𝒗𝒊𝒏𝒄𝒊𝒆, 𝒄𝒐𝒏𝒕𝒓𝒂 𝒓𝒂𝒎𝒃𝒖𝒓𝒔. (1911)
