Acest calendar și-a propus ca în fiecare zi să cuprindă câte o filă din istoria orașului Constanța, să prezinte evenimente reale, personalități ale așezării sau artefacte deosebite ale extrem de bogatului patrimoniu cultural. Istoria unui oraș are însă și mai mult farmec atunci când este dublată de legende străvechi, în măsură să-i dea culoare. De aceea, ne-am decis ca astăzi să prezentăm mitul fondator al cetății Tomis, legenda care ne vorbește despre originea numelui antic.
Povestea spune că acum mii de ani, de pe meleagurile vechii Elade au plecat la bordul corabiei Argo cei mai de seamă eroi, Argonauții, conduși de prințul Iason. Misiunea lor: să fure Lâna de Aur, aflată într-un regat nordic numit Colchida. Grecii au avut parte de o călătorie plină de peripeții. Au ajuns în Pontul Euxin (Marea Ospitalieră), apoi în regatul Colchidei, identificat undeva în vestul Mării Negre, pe teritoriul Georgiei de astăzi. Din țara regelui Aetes (Uliul) și după numeroase primejdii, cu ajutorul frumoasei prințese Medeea, grecii au furat Lâna de Aur a străvechiului berbec înaripat și au pornit apoi spre casă. Medeea și fratele ei, prințul Absyrtos, îi însoțeau…
Prădat de comoară și rămas fără doi dintre copiii săi, regele Aetes a pornit în urmărirea grecilor. A fost foarte aproape să îi ajungă, dar atunci, Medeea, îndrăgostită de Iason, a pus la cale un plan diabolic. I-a convins pe eleni să îl omoare pe micul prinț Absyrtos, să îl taie în bucăți și aceste bucăți să le arunce în mare. Planul diabolic a reușit: Profund îndurerat, tatăl Aetes s-a oprit din urmărire, a strâns rămăsițele nefericitului său copil și a înălțat un rug funerar pe țărmul unei țări necunoscute. Grecii au profitat de moment și au reușit să fugă spre patria Elada, fără a mai putea fi prinși vreodată
Se spune că ritualul incinerării lui Absirtos a fost îndeplinit pe o limbă subțire de pământ, care se aventura în apele mării. Tomei, în greaca veche, se traduce drept despicătură, bucată, tăietură sau după unii lingviști, lamă de cuțit. Mitul ne-a parvenit grație scriitorilor antici. Însuși Ovidiu, poetul exilat la Tomis în urmă cu două milenii a scris rândurile:
„Miletul își trimise colonii într-acoace/Și ei descălecară aice, între geți/Dar locul are-un nume mai vechi decât orașul/I-l dete, așa se zice, Absirt, când fu ucis/Când impia Medeea fugi de-al său părinte/Pe vasul după sfatul Minervei făurit… Obrazul ei pălește și iute a încremenit/Pierdută sunt, își zice/Dar tot am să-l întîrzii cu viclenia mea./ Și căutând în juru-i să vadă ce să facă/ Deodată dă cu ochii de fratele Absirt/Și cum îl vede, îndată și strigă: Biruit-am/Căci moartea lui acuma va fi scăparea mea/Ea pieptul i-l străpunge cu sabia și apoi/ Îi sfârtecă și trupul…/De-atunci, îi zice Tomis acestui loc fiindcă/O soră pe-al său frate aice l-a tăiat.”
(Publius Ovidius Naso, Tristele, Scrisori din Pont, traducere-Teodot Naum, ediție bilingvă îngrijită de Livia Buzoianu, Editura Ex Ponto, Constanța, 2013, Tristia IX, p.197-198)
Promontoriul unde regele Aetes și-a incinerat fiul, este, spune legenda, chiar Peninsula, zona veche a orașului nostru. Evident, dacă vei întreba un specialist, acesta îți va spune că mitul Argonauților și al Lânei de Aur nu are nicio bază reală. Tot ei vor afirma că numele de Tomis vine de la o realitate pur geografică: grecii din Milet au întemeiat orașul în sec.VI î.H. pe un promontoriu ascuțit, care intră în apele Pontului Euxin asemenea unei lame. Această Peninsulă a fost mereu inima urbei, fie că aceasta s-a numit Tomi, Tomis, Constanția, Kiustenge, Kostence și într-un final Constanța. Iason, Medeea și argonauții au scăpat și au ajuns în Elada lor. Sacrificarea lui Absyrtos a intrat în legendă și odată cu ea, și locul unde s-a petrecut fapta… În legendă a intrat și Locul Sacrificiului…
Povestea s-a încheiat. Istoria unui oraș era însă abia la început…
Sursă: Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța
