Este o zi de mare sărbătoare și lumină pentru comunitatea romano-catolică din România. Duminica aceasta, biserica catolică sărbătorește Învierea Domnului.
Paștele reprezintă fundamentul credinței creștine: Învierea lui Isus Cristos, victoria vieții asupra morții și a luminii asupra întunericului. Pentru credincioșii catolici, celebrarea începe cu adevărat în Noaptea Vigiliei Pascale, când se aprinde Lumânarea Pascală, simbolul lui Cristos-Lumina Lumii, din care toți cei prezenți își aprind propriile lumânări.
România, fiind un spațiu al interferențelor culturale, oferă un farmec aparte Paștelui Catolic prin mixul de rigoare teologică și obiceiuri populare:
-Binecuvântarea bucatelor: În dimineața Învierii, mulți credincioși merg la biserică cu coșuri împletite, acoperite cu ștergare albe, pentru a sfinți ouăle roșii, pasca, șunca și cozonacul.
-Stropitul (în Transilvania): Un obicei drag comunităților maghiare și germane, preluat și de români, este „stropitul”. Luni, băieții merg la fete și le stropesc cu parfum (simbol al prospețimii), recitând scurte poezii, fiind răsplătiți cu ouă sau dulciuri.
-Masa în familie: După postul lung și austeritatea Săptămânii Mari, masa de duminică reunește generațiile. Preparatul central este, de cele mai multe ori, friptura de miel, simbolul biblic al jertfei.
Deși datele de celebrare diferă uneori între confesiuni din motive ce țin de calendarele folosite (Gregorian vs. Iulian), spiritul sărbătorii rămâne universal. În orașele multiculturale ale României, Paștele Catolic este respectat de întreaga comunitate, fiind un prilej de tihnă, generozitate și reflecție.
Sărbătoarea Paștelui nu este doar despre tradiție, ci despre speranța că orice sfârșit poartă în sine promisiunea unui nou început.
