De-a lungul timpului, în Dobrogea și-au găsit cămin numeroase populații. Acestea au parcurs împreună diferite epoci istorice și evenimente care au modelat istoria și civilizația zonei transdanubiene, printr-o conlucrare eficientă și o bună înțelegere, consacrând astfel termenul de „mozaic etnic dobrogean”. Revenirea Dobrogei în spațiul românesc a însemnat un progres în toate domeniile, presa fiind unul dintre cele mai dinamice.
Exprimarea în limba maternă a reprezentat, în primul rând, o provocare pentru comunitățile etnice din Dobrogea. Era necesară formarea unei intelectualități capabile să susțină o presă proprie, iar aceasta se realiza prin accesul la educație. Imediat după 1878, dificultatea majoră în spațiul dobrogean consta în lipsa unui sistem de învățământ în limbile comunităților etnice, membrii acestora fiind educați în școli cu predare în limba română. Alte greutăți întâmpinate în procesul de constituire a unei prese a comunităților etnice au fost finanțarea publicațiilor, asigurarea condițiilor materiale (tipografii adaptate grafiilor slavonă, greacă sau arabă), menținerea pe piață pentru mai mult de câteva numere, precum și existența unei rețele de distribuție. Pentru a facilita accesul la informație, au apărut titluri de presă redactate atât în limba română, cât și în limbile materne ale comunităților. Între 1944 și 1989 ziarele și revistele în limbile comunităților își încetează activitatea, iar după 1989 reapar. Sunt abordate teme diverse: literatură, istorie, tradiții populare, gastronomie, obiceiuri, biografii ale unor personalități din comunitate ș.a.
Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” Constanța deține în colecțiile sale numeroase titluri de presă, mai vechi sau contemporane, aparținând comunităților etnice din zonă, precum: „Bora = Viscolul”, „Coasta de argint” (în limbile română, turcă și bulgară), „Halk”, „Caș – Tânărul”, „Karadeniz = Marea Neagră”, „Hakses”, „Ararat”, „Miku i shgiptarit = Prietenul albanezului”, „SIAMO di Nuovo Insieme” ș.a.
